Sabotorii energiei verzi: România îngroapă sute de milioane de euro în baraje neterminate, sub aplauzele tăcute ale activiștilor de mediu
În timp ce România importă energie la prețuri exorbitante, în plină criză economică și cu facturi care secătuiesc buzunarele oamenilor, zeci de hidrocentrale începute înainte de 1989 zac abandonate sau sunt blocate în instanță. Motivul? O loterie birocratică alimentată de un activism de mediu radicalizat și o slăbiciune politică cronică în fața ONG-urilor care par să conducă România mai convingător decât orice guvern ales democratic.
Livezeni-Bumbești – un pas înainte. Răstolița – doi pași înapoi
Într-o mișcare care ar trebui să fie banală într-o țară normală, Ministerul Mediului a emis în sfârșit acordul de mediu pentru hidrocentrala Livezeni-Bumbești, un proiect început acum peste trei decenii și aflat la un stadiu de finalizare de 90%. Este un pas mic pentru sistemul energetic național, dar un pas uriaș pentru birocrația absurdă care domnește în România.
În paralel, hidrocentrala Răstolița, aflată în aceeași situație – aproape gata de finalizare, cu o contribuție strategică la reducerea riscului de inundații și la furnizarea de energie verde – a pierdut, din nou, acordul de mediu în instanță. Totul, la presiunea acelorași ONG-uri (Declic, Bankwatch), care par hotărâte să transforme România într-o grădină botanică utopică, pe ruinele propriei sale securități energetice.
România are nevoie de energie, nu de lecții de morală ecologistă
Ce ignoră cu bună știință acești activiști cu pretenții de dirijori ai politicilor publice este realitatea dură: România are nevoie urgentă de capacități de producție energetică, de reducerea dependenței de importuri și de securitate în fața schimbărilor climatice. Hidrocentralele în cauză sunt nu doar finalizate în proporție de peste 90%, dar și declarate proiecte de interes național.
În loc să beneficieze de sprijin, aceste proiecte sunt tratate ca infractori de mediu, printr-o justiție captivă în capcana formelor fără fond, unde contează mai mult o petiție pe Facebook decât o strategie energetică națională.
Activism pe bani publici, pierderi de sute de milioane pentru stat
Potrivit datelor oficiale, doar blocajele în jurul Răstolița au provocat în ultimii cinci ani pierderi totale de peste 440 de milioane de euro – o sumă halucinantă într-un stat care se împrumută lunar pentru a acoperi pensii și salarii. Această pierdere include energie neprodusă, penalități și compensări prin importuri, toate suportate din buzunarul contribuabilului român.
În loc ca aceste sume să fie investite în educație, sănătate sau autostrăzi, România se complace în luxul ideologic al blocajelor ecologiste, în timp ce copiii îngheață în școli și spitalele sunt în colaps.
Cine răspunde pentru sabotarea interesului național?
Întrebarea care planează din ce în ce mai apăsător este simplă: Cine răspunde pentru prejudiciul economic și energetic creat? Ce guvern are curajul să regleze raportul dintre interesul general și activismul fără limite? Și câți bani trebuie să mai piardă statul român până când aceste proiecte vor fi finalizate?
Nu vorbim despre distrugerea mediului, ci despre folosirea rațională a unor investiții deja existente, despre finalizarea unor construcții începute înainte de existența conceptului de „Natura 2000” în România. În loc de dialog echilibrat și soluții de compensare, avem o bătălie ideologică dusă în instanțe, cu România în rol de victimă sigură.
România, stat captiv între activiștii de mediu și ruinele propriei industrii
Într-o țară cu un potențial hidroenergetic uriaș, investițiile în energie curată sunt blocate de birocrație, activism militant și lipsă de voință politică. Fiecare zi de întârziere înseamnă bani pierduți, energie importată și un pas înapoi în lupta pentru independență energetică.
România nu are nevoie de povești frumoase, ci de baraje care funcționează, de hidrocentrale care produc și de decizii politice ferme, nu dictate de Facebook. Până atunci, vom continua să ne „salvăm natura” cu facturi duble și blackout-uri iminente.
