Nu este nevoie de conspirații când realitatea este mai gravă decât orice ficțiune. Sorin Grindeanu și Paul Stănescu nu mai sunt de mult politicieni în sensul clasic. Sunt două piese bine așezate pe tabla de joc a serviciilor, oameni vulnerabili, controlați total prin dosare penale și amenințarea pușcăriei. Exact acest control le permite să stea în fruntea Partidului Social Democrat și să îl conducă metodic spre autodistrugere.
Grindeanu, cu trecutul său încărcat de contracte dubioase și complicități cu baronii locali, este unul dintre politicienii care au fost „iertați” de sistem în schimbul obedienței totale. Dacă cineva crede că a fost numit premier sau șef de autoritate publică pentru calități profesionale, se înșală amarnic. A fost mereu acolo pentru a executa ordine, nu pentru a construi ceva. Faptele lui penale zac în sertarele parchetelor și sunt lăsate la dospit exact cât trebuie ca el să nu iasă din cuvântul celor care îl controlează.
Paul Stănescu, baronul suprem al rețelei din sud, este un alt exemplu de politician ținut în viață politic doar prin protecție instituțională. Terenuri, licitații, afaceri de familie cu statul – totul există documentat, dar nimeni nu îndrăznește să-l atingă. Pentru că are un singur rol: să mențină captiv PSD-ul și să-i blocheze orice tentativă de revenire la un discurs social, suveran, național.
Acești doi oameni nu sunt doar slabi. Sunt periculoși. Sunt vulnerabili și, deci, șantajabili. Și exact de aceea au fost puși în frunte. Sistemul nu are nevoie de lideri autentici în fruntea PSD, ci de executanți compromiși. De oameni care pot fi trimiși oricând la DNA dacă îndrăznesc să miște în front. De marionete cu schelete în dulap, care știu că orice pas greșit poate însemna o brățară electronică și o celulă la Rahova.
Adevărul dureros este că PSD-ul nu mai aparține propriilor membri. A fost capturat de rețelele de influență care controlează politica românească din umbră. Iar Grindeanu și Stănescu sunt doar portarii acestei ocupații. Știu bine ce riscă dacă nu se supun. Tocmai de aceea, nu mai luptă pentru români, ci pentru libertatea lor personală. Și sunt dispuși să sacrifice partidul pentru ea.
