Probleme extrem de grave în sistemul bancar. Statul român se împrumută constant cu bani pentru a-și acoperi cheltuielile mari pe care le are.
Peste 93% din cheltuielile statului sunt fixe, rigide, de personal, pensii și cheltuieli administrative.
Statul are sub 7% cheltuieli bugetare alocate pentru investiții, ceea ce este prea puțin.
România ar trebuie să ofere, dar nu oferă: educație, sănătate, infrastructură, securitate socială și armată. Practic statul ia bani dar nu oferă decât servicii superficiale la schimb. Românii plătesc bani în spitale, la școală, își repară singuri drumurile, trimit bani la părinți.
Din acest motiv România se împrumută de pe piața internă și externă, dar nu pentru a face investiții ci pentru a putea acoperi cheltuielile mari.
Peste 30% din angajații de la stat provin din interiorul partidelor politice. PNL și PSD reprezintă două structuri de plasare a forței de muncă prost calificate și nu partide reale. Cele două formațiuni așa obțin voturi: își duc membrii la urne dar conving pe restul românilor că nu are rost să voteze, că nu mai au nici o șansă.
Statul se împrumută cu dobânzi mai mari de 7%, cele mai mari din Uniunea Europeană, motiv pentru care băncile preferă să cumpere titluri de stat decât să riște creditând firmele sau persoanele fizice.
Așa se face că sunt probleme mari de lichiditate la bănci deoarece nu mai dispun de bani în depozite pentru a oferi credite. Oferta pentru persoane fizice practic s-a blocat, iar oferta pentru firme s-a redus semnificativ accentuând și mai mult problemele existente pe piață.
BNR şi-ar fi propus, poate, să închidă anul cu o dobândă de referinţă de 6,5%, adică în cele două şedinţe de acum să majoreze dobânda de la 5,5% la 6,5%, dar s-ar putea să fie nevoie de o creştere mai mare. Nu de alta, dar toate băncile centrale din lume au intrat acum într-o cursă a majorărilor de dobândă, în încercarea de a mai reduce inflaţia. În zona euro inflaţia a ajuns la 10%, ceea ce era de neconceput la începutul anului. Ca să nu mai vorbim că în Germania inflaţia a ajuns la 10,9% în septembrie, cel mai ridicat nivel din ultimii 70 de ani, de la terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, când economia era prăbuşită.
Băncile au trecut deja la blocarea finanțării și încearcă să atragă noi bani în depozite prin dobânzi mai ridicate.
Însă economia țării se bazează pe creditare deoarece românii sunt săraci. Dacă nu există credite nu există economie funcțională, firmele se prăbușesc, guvernul nu mai are bani din taxe și impozite.
Firmele au nevoie de bani pentru dezvoltare sau pentru a suporta mai ușor criza.
Practic statul român înghite toți banii distrugând capitalul privat, dar fără privat statul moare și sărăcia va continua.
România nu are o economie reală, vorbim despre o țară furată, demolată, escrocată.
