În spatele zâmbetelor și promisiunilor oficiale, realitatea e crudă: fondurile private de pensii au fost golite metodic, sub presiunea directă a politicienilor. Ani la rând, administratorii au fost obligați să bage economiile românilor în titluri de stat, transformându-le în combustibil pentru un aparat de stat corupt, risipitor și flămând de bani. Rezultatul? Conturile sunt acum pline de hârtii, nu de bani lichizi, iar aceste hârtii nu pot fi transformate rapid în cash fără a produce un cutremur financiar.
Administratorii fondurilor nu au fost victime, ci complici. Au încasat comisioane grase, fără să livreze performanțe, mulțumindu-se să execute ordinele venite din zona politică. Cine a îndrăznit să iasă din rând, a fost eliminat. Sistemul a fost construit ca o rețea închisă, în care cetățeanul este captiv, fără drept real de a decide ce se întâmplă cu propriii bani.
Acum, guvernul schimbă regulile jocului, interzicând retragerea integrală a banilor la momentul pensionării. Motivul nu e protecția românilor, ci protecția unui mecanism aproape prăbușit. Dacă oamenii ar putea scoate tot ce au economisit, s-ar vedea imediat dimensiunea jafului. Este cea mai mare țeapă financiară post-FNI, derulată cu gir politic și mascată sub pretextul „siguranței la bătrânețe”. În realitate, e doar siguranța politicienilor că românii nu vor descoperi prea repede că banii lor au dispărut.
