În perioada de vârf (sfârșitul anilor ’80), România avea aproximativ 300–320 de nave comerciale maritime. Peste 6 milioane de tone deadweight (DWT) (capacitatea totală de transport)
Înainte de 1989 era o reală mândrie să fii marinar. Cu o flotă puternică şi cu navigatori care arborau cu demnitate pavilionul tricolor, ţara noastră avea sute de vapoare pe toate mările şi oceanele globului.
În vara lui 1990, Guvernul decide împărţirea societăţii navale în trei companii. Petromin preia 89 de petroliere şi mineraliere. Navrom rămâne cu 103 nave cargou. Romline primeşte 94 de vase specializate, de transport persoane şi containere. Alte 25 de vapoare sunt casate. Acestea fuseseră declarate depăşite chiar înainte de Revoluţie.
Această cifră plasa România în primele 10-15 flote comerciale din lume, dar în urma unor giganți maritimi ca:
- Uniunea Sovietică
- Japonia
- Grecia
- SUA
- Norvegia
- Marea Britanie
Mitul „locului 4 mondial” pare să fi pornit dintr-o confuzie între mărimea flotei comerciale de stat (față de cea deținută de firme private în alte țări) sau dintr-o interpretare propagandistică a datelor.
3. Ce s-a întâmplat cu flota după 1990?
După 1989, flota românească a fost privatizată haotic, în multe cazuri vândută subevaluat sau scoasă din uz:
- Multe nave au fost vândute pe nimic, uneori chiar și pe 1 dolar bucata.
- În 2024, flota maritimă comercială românească este aproape inexistentă, majoritatea navelor deținute fiind private și sub alte pavilioane (ex: Malta, Liberia).
4. Flota militară (Forțele Navale)
România nu a avut niciodată o flotă militară de top mondial. Flota militară a fost și este una de dimensiuni modeste, adaptată pentru patrulare și apărare la Marea Neagră.
Concluzie:
✅ România a avut una dintre cele mai mari flote comerciale din Europa de Est, poate chiar cea mai mare din blocul estic după URSS,
