Congresul extraordinar al Partidului Național Liberal din 12 iulie 2025, menit să consfințească alegerea noii conduceri a partidului, s-a transformat într-un veritabil teatru de confruntări interne și frustrări mocnite. În centrul atenției – un schimb acid de replici între Florin Roman, fost vicepreședinte al formațiunii și candidat la o funcție de top, și Ilie Bolojan, proaspăt uns președinte al PNL, singurul candidat la șefia partidului.
Într-o sală decorată cu discursuri despre unitate și reformă, Florin Roman a zguduit echilibrul de fațadă al partidului cu o intervenție deloc subtilă: „Suntem chemați astăzi să punem un alt acoperiș, să nu ne plouă în casă. Unii au ajuns în acoperiș pe ușa din spate.” Un atac direct la adresa lui Ilie Bolojan, rostit într-o manieră simbolică dar clară, care a expus tensiunile nespuse ale unei formațiuni în plină derută identitară.
Roman nu s-a oprit aici. Într-un limbaj încărcat de metafore amare, a schițat o imagine a unui partid în care doar unii au loc la „masa din sufragerie”, în timp ce „amărâții” se zbat la parter și demisol. Un mesaj adresat nu doar liderului impus, ci întregului aparat care perpetuează diferențele de statut între elitele de partid și cei care „au construit secții de votare” și „au dus greul” în campanii.
Bolojan răspunde defensiv: „Fără să lustruim clanțe…”
Ilie Bolojan, cunoscut pentru stilul său calm și pragmatic, a simțit nevoia să răspundă, dar a evitat confruntarea directă. Într-un discurs încărcat de autojustificare, a replicat: „Dacă am ajuns în această poziție, plecând din spate, din sală, am fost la toate congresele PNL-ului, fără să lustruim clanțe, fără să ne pună nimeni la etajul unde-i sufrageria.” Răspunsul, deși aparent elegant, nu a reușit să stingă percepția generală că între el și structurile de partid există o ruptură tot mai adâncă.
În contextul în care Bolojan a fost singurul candidat la șefia PNL, votul său – 986 din 1200 de delegați – este departe de a fi o victorie entuziastă. Aproape 220 de liberali au refuzat să-l voteze sau au ales să se abțină, un semnal clar că taberele interne sunt mai vii ca niciodată, în ciuda discursului oficial despre unitate și reformă.
Roman – vocea nemulțumirii tăcute?
Atacul lui Florin Roman nu este doar o izbucnire de orgoliu personal, ci reflectă o stare profundă de nemulțumire în rândul vechilor activiști PNL, cei care consideră că efortul lor este ignorat sau marginalizat de noul val tehnocrat reprezentat de Bolojan. Lipsa de transparență în alegeri, centralizarea deciziilor și faptul că președintele a fost ales fără competiție sunt doar câteva dintre reproșurile nerostite oficial, dar rosite în culisele Congresului.
De altfel, Florin Roman nici măcar nu a prins funcția pentru care a candidat – prim-vicepreședinte – semn că poziționarea sa contestatară nu a fost bine primită de tabăra dominantă din partid.
PNL: partidul coeziunii simulate?
La finalul zilei, Congresul PNL nu a fost despre reconstrucție sau viziune, ci despre consolidarea unei puteri interne care refuză dezbaterea autentică. Dacă un lider vocal precum Florin Roman este redus la tăcere prin marginalizare, mesajul transmis activului de partid este unul periculos: în PNL, unitatea se face prin tăcere, nu prin dialog.
Iar când chiar și în cadrul unui congres extraordinar, cu sute de delegați prezenți, discursul liber este penalizat, ce șanse mai are acest partid să reconstruiască o relație de încredere cu electoratul larg?
Schimbul de replici dintre Florin Roman și Ilie Bolojan nu este o simplă ceartă între două personalități, ci o ilustrare a clivajului profund care divizează PNL. Între cei „de la etaj” și cei „de la demisol” nu pare să mai existe decât un fir subțire de comunicare – și acela tensionat.
Un partid care nu permite opoziția internă riscă să devină irelevant în fața unei societăți tot mai exigente. Iar dacă actuala conducere confundă liniștea formală cu stabilitatea, viitorul PNL nu se întrevede nici pe departe solid.
