Într-o postare „magistrală” pe Facebook, fostul premier Florin Cîțu își asumă din nou rolul de mare expert economic, uitând – convenabil – că tot el a detonat deficitul și a împins România într-o spirală a împrumuturilor fără precedent. După ce a lăsat în urmă un haos bugetar și o lipsă de reforme reale, Cîțu își reia postura de „apostol al pieței libere”, vorbind despre stabilitate fiscală și reducerea cheltuielilor. Ipocrizia atinge cote halucinante.
Deficitul bugetar de 7% pentru 2025 este deja luat în calcul de Comisia Europeană și agențiile de rating. Orice panică fiscală alimentată de „surse” sau postări populiste nu face decât să destabilizeze inutil economia.
Bugetul pentru 2025 include deja măsuri de ajustare fiscală. Conform legislației, o reevaluare se face abia după primele 6 luni de execuție. Așadar, orice discuție despre măriri de taxe este prematură și contrară legii.
Un punct de TVA în plus aduce 800 milioane euro, dar același efect bugetar l-ar avea eliminarea sinecurilor politice din companiile de stat. Niciun partid nu pare dispus să renunțe la „găurile negre” ale clientelismului politic.
Pentru tranșa 4 din PNRR, este nevoie doar de reforma salarizării — adică reducerea cheltuielilor. Nu e nevoie de creșterea taxelor, ci de curaj politic pentru tăieri bugetare.
Codul fiscal interzice majorările de taxe înainte de 6 luni de la anunțare. Orice măsură intempestivă ar lovi grav în mediul de afaceri și ar submina încrederea investitorilor.
Criza nu este de venituri, ci de cheltuieli. În 2024, cheltuielile publice au explodat, alimentate de pomenile electorale și promisiunile populiste. Soluția reală nu e o nouă rundă de biruri, ci reformarea profundă a aparatului bugetar.
Cine vrea cu adevărat reformă și cine vrea doar noi taxe?
În acest context, poziția președintelui Nicușor Dan – deși prudentă – devine un test de caracter politic. Va reuși să reziste presiunii partidelor flămânde de resurse bugetare? Sau va ceda în fața unui cartel transpartinic care caută soluții comode pentru propria supraviețuire?
Florin Cîțu, între timp, face ce știe mai bine: dă lecții din opoziție și speră că românii au uitat de momentul în care a adus România pe marginea prăpastiei, între împrumuturi scumpe și zero reforme.
Cine plătește pentru aroganța politicienilor?
România nu-și mai permite un nou val de taxe, impus doar pentru că politicienii nu au curajul să-și reducă propriile privilegii. Adevărata întrebare este: cât timp va mai fi folosit mediul privat drept bancomat pentru eșecurile guvernamentale? Până când?
