În timp ce Ministerul de Interne blurează chipul criminalilor, femeile din România mor sub tăcerea complice a unui stat nepăsător
România traversează o criză profundă de siguranță publică. Femei sunt ucise brutal de foști parteneri sau soți abuzivi, în timp ce autoritățile bâjbâie, refuză să vadă realitatea și continuă să încadreze aceste tragedii în rubrici reci de „omor”.
Cazurile recente din Arad și Teleorman sunt doar ultimele episoade dintr-o serie lungă și dureroasă de femicid – un fenomen nenumit oficial, dar care răpește vieți în fiecare săptămână.
Femeie târâtă 2 km și abandonată: „A avut interdicție față de copii, dar nu și față de ea”
În Arad, o tânără mamă de 28 de ani a fost răpită și ucisă cu o cruzime greu de imaginat. Tâlhărită de fostul iubit, târâtă cu mașina pe un drum de 2 km și abandonată pe un câmp. De ce? Pentru că a spus „nu”. Pentru că nu a mai vrut să fie victimă.
Statul? A oferit un ordin de protecție pentru copii. Nu și pentru ea. Femeia nu a mai apucat să ceară ajutor – din frică, rușine sau convingerea că „poate scapă cu viață”.
Uciși cu toporul: o mamă și fiul ei, măcelăriți în Teleorman
În Peretu, județul Teleorman, o altă tragedie a șocat comunitatea: o femeie și fiul ei au fost ucişi cu toporul de un bărbat recent eliberat din închisoare. Istoric de violență? Avea. Semnale? Existau. Acțiune din partea autorităților? Zero.
Codul Penal ignoră femicidul. Dar femeile mor. Constant.
În România, femicidul NU există în lege. Nu există o infracțiune distinctă care să recunoască caracterul sistemic al acestor crime: controlul, dominarea, răzbunarea misogină.
Totul e redus la „omor”. La „gelozie”. La „neînțelegeri în cuplu”. Fără circumstanțe agravante, fără justiție reală.
În alte țări, astfel de crime se pedepsesc cu închisoare pe viață. În România, ucigașii ies în 8 ani.
În Spania, Italia sau Franța, uciderea unei femei în context de violență domestică e considerată automat femicid – cu pedepse grave, fără drept de reducere. În România? Ieși după 8-10 ani. Te întorci în sat. Poate ucizi din nou.
Cerem schimbarea legii. Acum. Până nu mai rămâne nimeni în viață să ceară.
Femicidul trebuie introdus în Codul Penal ca infracțiune distinctă, pe modelul spaniol sau italian.
Ucigașii de femei trebuie pedepsiți cu închisoare pe viață, fără eliberare anticipată.
Ordinul de protecție trebuie să fie automat și extins – nu opțional, nu la latitudinea victimei traumatizate.
Autoritățile locale și poliția trebuie să acționeze PREVENTIV, nu să constate cadavre.
Cătălin Predoiu trebuie să plece. MAI e incapabil să protejeze cetățenii.
Ministrul de Interne se laudă cu „reforme”, în timp ce România devine scena unui război domestic tăcut. Mor copii, mor femei, mor familii întregi. În numele neputinței administrative.
Demisia lui Predoiu nu mai e doar o opțiune politică. E o minimă reparație morală.
România nu mai e o țară sigură. E o țară în care mori pentru că te-ai despărțit.
Și în care criminalii primesc mai multă protecție decât victimele.
