Ion Cristoiu: „Statul român tocmai a vândut Coiful de la Coțofenești pe 5,7 milioane de euro”
O acuzație gravă privind distrugerea deliberată a patrimoniului național
Despăgubire sau vânzare mascată?
Celebrul publicist Ion Cristoiu lansează un atac dur la adresa statului român, pe care îl acuză că a acceptat, în mod tacit, vânzarea a patru obiecte de patrimoniu, între care și faimosul Coif de la Coțofenești, în schimbul sumei de 5,7 milioane de euro, reprezentând despăgubiri de asigurare.
În opinia sa, acest gest nu reprezintă altceva decât o cedare oficializată a unor valori inestimabile.
„Statul român tocmai a vândut aceste piese. Coiful și celelalte obiecte au fost practic cedate, iar banii din asigurare sunt doar o justificare oficială. Nu se mai vrea recuperarea lor”, a declarat Cristoiu.
Un furt suspect, o reacție suspectă
Povestea începe cu dispariția misterioasă a patru obiecte de patrimoniu românesc, aflate temporar în Olanda. Deși doi suspecți au fost arestați, nu există nicio informație clară privind locul unde se află piesele, iar autoritățile olandeze evită să ofere detalii.
Cristoiu avertizează că tăcerea oficială și lipsa unui efort real de recuperare sugerează o livrare premeditată către un colecționar privat.
„Este clar că operațiunea a fost făcută la comandă. Iar în momentul în care statul român a cerut despăgubiri, și-a luat adio de la patrimoniu. A acceptat indirect că nu le va mai vedea niciodată”, susține jurnalistul.
5,7 milioane de euro – prețul trădării culturale?
Cristoiu nu se oprește aici. El sugerează că despăgubirea ar putea fi redirecționată în scopuri politice, făcând trimitere la un așa-zis plan de finanțare a unor inițiative de reeducare ideologică:
„Suma aceasta ar putea ajunge într-un proiect de luptă împotriva nostalgiei comuniste, coordonat de Daniel Șandru și Remus Ștefureac, și sprijinit de oameni-cheie din cercurile puterii.”
Ironia amară a unei „noi politici culturale”
În stilul său caracteristic, Ion Cristoiu încheie cu o ironie tăioasă, în care sugerează că aceasta este doar prima pagină dintr-un catalog al cedărilor deliberate:
„Trimiteți și Columna Infinită, Masa Tăcerii, Brâncuși cu totul. Să zicem că s-au furat, cerem despăgubiri, și gata, avem buget. Punem din nou pe cine trebuie la Ministerul Culturii și închidem cercul. Asta pare să fie noua viziune culturală.”
Un precedent periculos
Declarațiile lui Cristoiu ridică semne grave de întrebare:
- De ce nu a fost prioritară recuperarea fizică a obiectelor?
- De ce nu este transparent cazul în Olanda?
- Ce mesaj transmite acest precedent pentru viitoarele colaborări internaționale în domeniul patrimoniului?
În lipsa unor explicații oficiale clare, ceea ce pare o despăgubire legală riscă să fie perceput ca o trădare culturală, cu complicitatea statului român.
