Elena Lasconi a avut o carieră fulminantă ca „președinte”, comparabilă doar cu triumful răsunător al lui Geoană în celebra „seară a bucuriei premature”. Exact ca și Prostănacul Geoană, și-a declarat victoria înainte să termine numărătoarea. Poate că, la fel ca el, s-a trezit în fața oglinzii cu un discurs pregătit pentru popor, doar că poporul era ocupat să schimbe canalul.
În stilul caracteristic, Lasconi „s-a spălat pe mâini” de responsabilități, demonstrând că nu doar ca primar, ci și ca „președinte imaginar” poate face performanță. Geoană, probabil, o admiră de la distanță, văzând în ea o demnă continuatoare a artei eșecurilor strălucitoare.
Concluzia? Dacă prostia ar avea un tron, l-ar împărți cu siguranță cu Geoană. Dar până una alta, rămâne doar o altă poveste comică pentru arhivele politice românești.
