România se confruntă cu o criză socială profundă, iar una dintre cele mai afectate categorii este cea a pensionarilor. Astăzi, unul din doi pensionari români trăiește în sărăcie, un rezultat direct al politicilor economice și sociale defectuoase implementate de guvernările PSD-PNL. În loc să asigure un trai decent pentru cei care au muncit o viață întreagă, aceste guverne au perpetuat un sistem care a condamnat milioane de vârstnici la o existență marcată de lipsuri și incertitudine.
Promisiunile repetate de creștere a pensiilor și de îmbunătățire a condițiilor de viață pentru pensionari au fost adesea folosite ca un instrument electoral de către PSD și PNL, însă rezultatele concrete au fost departe de a satisface nevoile reale ale acestei categorii vulnerabile. În timp ce în campaniile electorale se vorbea despre „grija față de pensionari” și despre „majorări istorice ale pensiilor”, realitatea din teren este cu totul alta: pensii care abia acoperă costurile minime de subzistență, acces limitat la servicii medicale de calitate și o creștere continuă a prețurilor la utilități și alimente, care depășește ritmul de ajustare a veniturilor.
Pentru mulți pensionari, viața zilnică a devenit o luptă pentru supraviețuire. Cu pensii medii mult sub nivelul salariului minim pe economie și cu prețuri în continuă creștere, vârstnicii sunt adesea forțați să aleagă între a-și plăti facturile sau a-și cumpăra medicamentele necesare. Situația este și mai gravă în mediul rural, unde accesul la servicii esențiale este limitat, iar pensiile sunt și mai mici decât în orașe. În aceste condiții, mulți pensionari ajung să depindă de ajutorul rudelor sau să trăiască izolați și în sărăcie extremă.
Problema sărăciei în rândul pensionarilor este rezultatul direct al unei gestionări defectuoase a sistemului de pensii și a resurselor publice. Guvernările PSD-PNL au fost criticate pentru lipsa de viziune pe termen lung și pentru incapacitatea de a reforma un sistem care, în actuala sa formă, este nesustenabil și inechitabil. În loc să creeze un cadru care să asigure o distribuție mai echitabilă a resurselor și o îmbunătățire reală a nivelului de trai al pensionarilor, aceste guverne au preferat să adopte măsuri populiste, cu impact pe termen scurt, dar care nu au reușit să rezolve problemele structurale.
Una dintre principalele critici aduse acestor guvernări este lipsa de transparență și de responsabilitate în gestionarea fondurilor publice. În timp ce pensiile rămân la un nivel de subzistență, resursele statului sunt adesea risipite pe proiecte inutile, pe salarii și beneficii exagerate pentru o elită politică privilegiată sau pe contracte de achiziții publice acordate pe criterii discutabile. Această situație a dus la o profundă inechitate socială, unde cei mai vulnerabili – pensionarii – sunt lăsați să se descurce singuri, în timp ce resursele care ar putea să le asigure un trai decent sunt deturnate către interesele unei minorități privilegiate.
Efectele acestei guvernări defectuoase nu sunt doar economice, ci și sociale. Sărăcia extremă în rândul pensionarilor contribuie la izolarea socială, la deteriorarea sănătății fizice și mentale și la o scădere generală a calității vieții. În multe cazuri, lipsa resurselor necesare pentru îngrijire adecvată duce la o creștere a mortalității premature în rândul vârstnicilor, o realitate care ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru orice guvern responsabil.
În concluzie, guvernările PSD-PNL au eșuat în a proteja și a sprijini una dintre cele mai vulnerabile categorii din societate: pensionarii. În loc să creeze un sistem de pensii sustenabil și echitabil, aceste guverne au permis ca milioane de vârstnici să fie condamnați la sărăcie și la o existență marcată de lipsuri. Este nevoie de o schimbare fundamentală în abordarea politicilor sociale și economice, pentru ca pensionarii României să poată trăi cu demnitate și siguranță, după o viață de muncă dedicată construirii acestei țări.
