Sistemul de educație din București este un ecosistem complex, în care Inspectoratele de sector și Inspectoratul Școlar al Municipiului București (ISMB) joacă un rol crucial, având atribuții atât de supraveghere, cât și de influență asupra conducerii unităților școlare. Un exemplu ilustrativ al acestor relații este cazul Școlii Gimnaziale nr. 20 din sectorul 3, unde schimbările de conducere și tensiunile dintre management și personal reflecăt o realitate mai largă a sistemului.
În 2020, directoarea Școlii Gimnaziale nr. 20 a fost demisă și înlocuită cu un nou manager, care s-a remarcat foarte curând ca fiind ”omul trimis de la sector”. Această schimbare nu a fost una lipsită de consecințe: noua directoare, în ciuda faptului că a participat ulterior la concursul organizat în 2021 și a obținut oficial funcția, nu a reușit să creeze un climat de colaborare eficient, iar problemele s-au manifestat rapid, în special în relația cu secretariatul, culminând cu plecarea prin transfer a secretarei școlii.
Anii următori au fost marcați de deteriorarea progresivă a relațiilor dintre conducere și cadrele didactice, iar pe fondul acestei situații tensionate, au apărut și probleme de infrastructură. Prezența ploșnițelor în mai multe săli de clasă, inițial negată, a fost tratată doar prin intervenții locale, fără o soluție generală. În plus, un miros deranjant de gaz în sistemul de aerisire a ridicat alte semne de întrebare cu privire la siguranța mediului de învățare, soluția adoptată fiind pur și simplu aerisirea spațiilor prin deschiderea ferestrelor și ușilor.
Inspectoratul Școlar al sectorului 3 era pe deplin conștient de aceste probleme, sesizate chiar de unii părinți ai școlii, însă nu a luat nicio măsură concretă pentru a verifica și remedia modul în care au fost gestionate aceste situații. Deși rolul inspectoratului este să monitorizeze calitatea actului educațional și să se asigure că unitățile de învățământ funcționează în condiții optime, în acest caz a lipsit orice intervenție semnificativă. Faptul că sesizările părinților nu au fost urmate de acțiuni din partea autorităților ridică întrebări serioase despre mecanismele de control și responsabilitate în sistemul educațional.
În urma inspecției generale de la finalul anului 2024, managementul instituției nu a primit un calificativ satisfăcător, iar conducerea a fost obligată să implementeze măsuri de remediere. Aceste probleme au dus la demisia directoarei adjuncte, iar după o perioadă în care școala a funcționat fără director adjunct, inspecția de revenire de la începutul anului 2025 a confirmat persistența problemelor. Astfel, directoarea a fost demisă, iar în locul său a fost numită chiar persoana care fusese înlăturată în 2020. Într-o întorsătură la fel de surprinzătoare, funcția de director adjunct a fost ocupată de fosta directoare adjunctă care demisionase anterior, completând astfel un ciclu al schimbărilor.
Acest caz subliniază un fenomen mai amplu: relațiile dintre Inspectoratul Școlar și conducerea școlilor sunt adesea mai mult despre influență și conexiuni politice decât despre competență managerială. Numirile directorilor pot fi influențate de factori externi sistemului educațional, iar uneori, chiar dacă un director întâmpină opoziție din partea personalului, acesta poate rămâne în funcție grație sprijinului politic sau administrativ. În unele cazuri, concursurile pentru funcțiile de conducere pot deveni doar o formalitate, în timp ce deciziile esențiale se iau pe criterii netransparente, mod de operare care poate duce la un management defectuos, la conflicte interne și, în cele din urmă, la un impact negativ asupra calității educației oferite elevilor.
Situația de la Școala Gimnazială nr. 20 reflectă nu doar o problemă locală, ci o tendință generală în sistemul educațional, unde schimbările de conducere nu sunt întotdeauna determinate de meritocrație sau performanță managerială. Inspectoratele școlare joacă un rol esențial în acest proces, iar lipsa de transparență poate afecta atât relațiile interne din unitățile de învățământ, cât și calitatea educației oferite elevilor, iar în acest context, este esențial ca procesul de selecție și evaluare a directorilor să fie unul obiectiv și fundamentat pe competențe reale, pentru a asigura un mediu educațional stabil și performant.
