Se întâmplă din nou. PSD și PNL joacă alba-neagra cu propriul electorat. Pe scenă, Crin Antonescu, obosit, tras la față, rostește fraze grandilocvente, convins că încă mai are ce spune. În culise, însă, Ilie Bolojan strânge semnături cu discreția unui funcționar care schimbă ștampilele între două dosare. Două candidaturi, una de fațadă, alta de rezervă.
De ce această regie? Pentru că electoratul trebuie ținut în ceață. Antonescu e bun la asta – e figura cunoscută, omul căruia i se poate pune pe umeri povara unei retrageri spectaculoase. Când va veni momentul, va fi adus în fața camerelor să își anunțe „decizia grea”, într-un discurs melancolic, presărat cu referințe la „valorile liberalismului” și „responsabilitatea față de țară”. Aplauze, muzică tristă, rideau.
Și apoi, din umbră, apare Ilie Bolojan. Cu alura lui de gospodar intransigent, uns cu toate alifiile administrației, se va prezenta ca „soluția serioasă”. Nu a avut nevoie de circ, nu a intrat în dispute, a fost „ales de popor” – de fapt, de aparatul de partid, care a împins din spate „strângerea de semnături spontane”. O manipulare grosieră, dar eficientă.
În realitate, nu Antonescu contează, nici măcar Bolojan. PSD și PNL nu au un candidat, au doar un plan: să își mențină controlul. Și dacă asta înseamnă să facă dintr-un fost președinte PNL un pion de sacrificiu, iar dintr-un baron local un „lider providențial”, o vor face fără să clipească. Tot ce rămâne este circul. Iar electoratul, dresat de atâtea înscenări, va privi, va ofta și, în final, va pune ștampila exact unde trebuie.
