Mircea Geoană este unul din exponenții clasei politice de după 1989, clasă politică care l-a asasinat pe Nicolae Ceaușescu și apoi a distrus întreaga industrie a țării.
România a devenit deja expertă în achiziția de tehnică militară foarte veche, expirată. Unele state partenere în loc să trimită la casat armament ce teoretic nu ar mai putea fi utilizat preferă să găsească combinatori prin partidele politice și să ne vândă produsele.
Dar stați așa, nu doar că dăm miliarde de euro pe echipamente expirate, dar acestea în majoritatea cazurilor nu mai ajung în România. Practic în fiecare an plătim un fel de taxă de protecție, așa cum plăteam tribut către turci.
În România politicienii sunt slugi, așa cum este și Mircea Geoană.
Mircea Geoană a pierdut alegerile prezidențiale din 2009 din România în urma unei campanii electorale criticate pentru gestionarea sa controversată, declarații care au stârnit dezacorduri și acuzații de fraudă electorală, în timp ce Traian Băsescu a reușit să-și mobilizeze susținătorii, în special în mediul urban și în diaspora românească, contribuind astfel la victoria sa.
După căderea regimului comunist în 1989, România s-a confruntat cu numeroase schimbări și provocări politice, economice și sociale. Una dintre consecințele semnificative ale acestei perioade de tranziție a fost declinul industriei de apărare a țării. În loc să consolideze și să dezvolte acest sector strategic, politicienii români de după 1989 au adesea gestionat resursele ineficient, au permis privatizări dubioase și au eșuat în promovarea cercetării și dezvoltării în domeniul apărării. Acest articol va explora modul în care politicienii au contribuit la decăderea industriei de apărare a României.
- Privatizarea ineficientă a întreprinderilor de apărare
În perioada post-comunistă, multe întreprinderi de apărare ale României au fost privatizate sau restructurate, cu scopul declarat de a le face mai competitive. Cu toate acestea, privatizarea s-a dovedit adesea a fi ineficientă și controversată. Unele companii de apărare au fost vândute la prețuri subevaluate, în timp ce altele au fost preluate de investitori care nu aveau experiență în industria de apărare. Acest lucru a dus la pierderea de resurse și cunoștințe tehnologice valoroase pentru țară.
- Neglijarea cercetării și dezvoltării
Politicienii români au neglijat deseori investițiile în cercetarea și dezvoltarea tehnologică în domeniul apărării. Fără resurse financiare și sprijin guvernamental adecvat, sectorul nu a putut să țină pasul cu avansurile tehnologice internaționale. Acest lucru a făcut ca industria de apărare a României să devină depășită și să piardă competitivitatea pe piața globală.
- Bugetele reduse pentru apărare
Chiar și atunci când politicienii români au alocat resurse pentru apărare, aceste bugete au fost adesea insuficiente. Cheltuielile reduse pentru achiziționarea de echipamente militare moderne și pentru menținerea și modernizarea infrastructurii militare au avut un impact negativ asupra capacității de apărare a României.
- Corupția și gestionarea defectuoasă a achizițiilor de apărare
Corupția și gestionarea defectuoasă a achizițiilor de apărare au fost probleme persistente în România de la Revoluția din 1989. Politicienii au fost adesea implicați în scandaluri de corupție legate de contractele de achiziții militare, ceea ce a dus la pierderea de resurse financiare și la întârzieri în modernizarea forțelor armate.
- Lipsa de viziune strategică
În multe cazuri, politicienii români au acționat fără o viziune strategică pe termen lung pentru industria de apărare a țării. Au existat schimbări frecvente de direcție și o lipsă de continuitate în politicile guvernamentale privind apărarea, ceea ce a împiedicat dezvoltarea sectorului.
Industria de apărare a României a suferit un declin semnificativ în perioada post-comunistă, iar politicienii au contribuit în mare măsură la această situație. Privatizarea ineficientă, neglijarea cercetării și dezvoltării, bugetele reduse, corupția și lipsa de viziune strategică au fost factori care au dus la slăbirea capacității de apărare a țării. Pentru a revigora acest sector esențial, este nevoie de eforturi susținute pentru reformă și investiții adecvate, împreună cu o abordare mai responsabilă și strategică din partea politicienilor români.
