Fostul șef Romsilva, Teodor Țigan, vrea salariu și după pensie. Bonus de 100.000 de euro și proces cu statul pentru prelungirea „privilegiilor”
După ce a încasat un bonus de pensionare de aproape 100.000 de euro brut, fostul director general al Romsilva, Teodor Țigan, nu s-a retras din activitate. Ba dimpotrivă: s-a reangajat pe o funcție publică, și-a rotunjit veniturile din salarii și pensie, iar acum – în mod revoltător – dă în judecată regia pe care a condus-o pentru că nu i s-a mai prelungit contractul individual de muncă.
Țigan a încasat în 2023 o pensie de 74.000 de lei și salarii de 825.000 de lei ca angajat al Direcției Silvice Arad, o direcție care, ironic, a înregistrat pierderi de 14 milioane de lei și s-a clasat pe locul 39 în topul celor mai neperformante filiale din țară. Cu toate acestea, fostul șef al Romsilva nu pare deranjat de bilanțul dezastruos, ci mai degrabă de faptul că nu i s-a mai permis să rămână pe funcție, deși beneficiase deja de toate drepturile de pensionar.
Potrivit unei investigații Rise Project, în decembrie 2023, Teodor Țigan și-a încasat liniștit prima de pensionare, fără informarea sediului central al Romsilva. Ulterior, contractul i-a fost prelungit de două ori, până în iunie 2025. Noua conducere a Romsilva a decis însă, cu doar câteva luni în urmă, să-i înceteze contractul, considerând imoral și ilegal ca un angajat să beneficieze simultan de pensie, bonus de pensionare și salarii consistente din bani publici.
Teodor Țigan nu s-a resemnat. În aprilie 2025, a dat în judecată Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, cerând anularea deciziei prin care nu i-a mai fost prelungit contractul de muncă. Mai mult, solicită plata retroactivă a salariilor până în iunie 2025, actualizate cu rata inflației și dobânda legală. Practic, cere despăgubiri pentru faptul că nu i s-a mai permis să rămână pe funcție după ce a ieșit oficial la pensie.
Este greu de înțeles cum un fost director general al unei instituții de stat, într-o perioadă în care România își strânge cureaua și vorbește de reformă bugetară și echitate fiscală, își permite să trateze Romsilva ca pe o moșie personală, din care să-și tragă rente și venituri până la ultima picătură. Și mai grav, să apeleze la justiție pentru a forța mâna unei instituții publice să-i plătească venituri necuvenite, după ce deja a beneficiat de tratament preferențial ani la rând.
Cazul Țigan ridică un semnal de alarmă cu privire la cultura privilegiilor din aparatul de stat, unde unii foști șefi par să creadă că li se cuvine totul, la nesfârșit. Este și un test pentru noua conducere a Romsilva: va apăra interesul public sau va ceda presiunilor unui fost „baron al pădurilor”? Până atunci, contribuabilul rămâne spectator la o piesă absurdă, în care cel ce a încasat deja zeci de mii de euro din banii statului cere… și mai mult.
