Într-o țară în care guvernul predică austeritate, unde mii de angajați din sistemul public se pregătesc să iasă în stradă din cauza tăierii unor sporuri, compania Metrorex continuă să servească drept exemplu suprem de privilegii mascate în „drepturi contractuale”. Nu este o metaforă: șoferii, contabilii, directorii și bibliotecarii companiei primesc lunar „spor de metrou”, chiar dacă n-au coborât niciodată în subteran.
Potrivit Club Feroviar, acest „spor de metrou” poate ajunge până la 40% din salariul brut și este acordat inclusiv angajaților care lucrează în clădirea Ministerului Transporturilor, la etajul 9 al Palatului CFR. Nu în tuneluri, nu lângă șine, nu în stații – ci la birou, în aer condiționat, cu vedere spre Minister.
Această generozitate contractuală vine în completarea unei liste spectaculoase de beneficii: sporuri de vechime (până la 25%), spor pentru condiții nocive (chiar dacă lucrezi la suprafață), spor de coordonare, de fidelitate, de doctorat, pentru munca suplimentară și, desigur, bonusuri de weekend și sărbători legale. Nimic nu scapă recompensării.
Cine plătește?
Creșterea salariilor cu 1.050 de lei pentru angajații Metrorex, obținută în decembrie, a fost acoperită discret printr-o scumpire a biletelor de metrou, aplicată începând cu 1 ianuarie 2025. Cu alte cuvinte, costul privilegiilor de birou este transferat, ca de obicei, în buzunarul călătorului de rând.
Iar în timp ce Metrorex își recompensează până și traducătorii și experții în achiziții publice cu „spor de metrou”, Guvernul Bolojan – același care tolerează acest contract – taie drastic „sporul de condiții vătămătoare” pentru 600.000 de bugetari. Dispar sporuri pentru profesori, asistenți medicali, funcționari de teren, dar „sporul de metrou” supraviețuiește în birouri de la etajul 9.
Sindicate puternice, stat slab
Această anomalie este posibilă pentru că sindicatele de la Metrorex – conduse de ani buni de liderul Marian Artimon – au știut întotdeauna cum să negocieze. Nu în interesul echității sociale, ci al propriului aparat. În loc de reforme reale în transportul public, avem o rețea de privilegii și complicități, ascunsă sub umbrela „contractului colectiv de muncă”.
Între timp, guvernanții mimează „curățenia” din aparatul public: în loc să anuleze contracte rușinoase precum cel de la Metrorex, preferă să lovească în cei care nu au puterea de a protesta.
În România, nu ești răsplătit pentru riscuri reale, munca grea sau performanță. Ești răsplătit pentru că faci parte dintr-un sistem care știe să-și negocieze liniștea. „Sporul de metrou” acordat celor care lucrează la suprafață, departe de vagoane și călători, este un simbol al ipocriziei bugetare. Iar ipocrizia, la fel ca biletul de metrou, se scumpește constant – dar se plătește tot de jos în sus.
