„BARAJE MASCATE ÎN DEZVOLTARE” / ACTIVISM CU ETICHETĂ DE ONG, AGENDE CU IMPACT NAȚIONAL
Sub masca „societății civile”, Declic promovează una dintre cele mai radicale viziuni de reorganizare teritorială a României: transformarea a 10% din suprafața țării în așa-numite „zone de protecție strictă”. Tradus din limbajul de campanie: fără baraje, fără exploatări, fără minerit, fără infrastructură, fără oameni care trăiesc și muncesc acolo.
În narațiunea Declic, barajele devin „bombe ecologice mascate în dezvoltare”, mineritul este demonizat în bloc, iar comunitățile locale sunt tratate ca obstacole primitive în calea „salvării naturii”. Oameni reali, sate reale, economii locale reale – reduse la statutul de daună colaterală într-o poveste frumos ambalată pentru social media.
Rețeta este deja cunoscută. Mai întâi, se construiește un inamic abstract: „statul”, „dezvoltarea”, „industria”. Apoi se livrează soluția unică și moral superioară: interdicția totală. Nu reformă, nu reguli mai stricte, nu tehnologii moderne, nu echilibru – ci blocaj absolut. Cine nu este de acord este etichetat: „distrugător de natură”, „feudal”, „iobag”.
Șantajul emoțional este completat de cel financiar: „dacă nu acceptăm, pierdem sute de milioane de euro din PNRR”. Aceeași placă uzată, repetată obsesiv. Nu se explică alternativelor, nu se discută adaptări, nu se vorbește despre impactul social sau despre costurile reale pentru stat și cetățeni. Mesajul este simplu: ori semnezi, ori ești vinovat că România pierde bani.
Dar cine decide? ONG-uri fără legitimitate democratică? Campanii online cu buton de „semnează aici”? Sau comunitățile afectate, administrațiile locale și Parlamentul? În viziunea Declic, răspunsul pare clar: „experții” autoproclamați și activismul viral sunt suficienți pentru a redesena harta țării.
România nu are nevoie de baraje mascate în dezvoltare, dar nici de interdicții mascate în activism. Protecția mediului nu înseamnă înghețarea țării într-un muzeu, ci gestionare responsabilă, echilibrată, cu oameni, economie și natură la aceeași masă. Restul este ideologie ambalată eco.
