Daniela Ștefănescu, senator AUR, a formulat o întrebare esențială în comisia pentru politică externă, privind modul în care România înțelege și aplică principiul „responsabilității de a proteja” (R2P) în contextul internațional actual.
Acest principiu, recunoscut în cadrul Națiunilor Unite, permite intervenția în afacerile interne ale unui stat în cazuri de genocid, crime împotriva umanității sau alte atrocități grave. Cu toate acestea, aplicarea sa rămâne controversată, fiind adesea folosită ca pretext pentru intervenții politice sau militare motivate strategic.
Întrebarea senatorului, care nu a mai fost rostită în comisie, a vizat tocmai această zonă sensibilă:
„Cum interpretați principiul responsabilității de a proteja și care sunt limitele pe care România ar trebui să le impună în aplicarea acestui concept, pentru a nu cădea în capcana unor intervenții abuzive sau în afara interesului național?”
Fără o dezbatere clară și publică pe această temă, România riscă să se alinieze automat deciziilor altor state, fără a-și asuma o poziție proprie în raport cu valorile suveranității, neutralității și neamestecului în treburile interne ale altor națiuni.
„Este esențial ca România să nu devină un instrument de executare automată a intereselor altora, sub masca protecției umanitare. Avem obligația să definim limite clare și să cerem transparență totală în deciziile care vizează acțiuni externe cu potențial militar sau geopolitic major”, a subliniat ulterior senatorul Daniela Ștefănescu.
