Cronica microbistului
De primăvară capricioasă…
Etapa a 26-a a primei ligi a debutat vineri, cu partida dintre Sepsi și Chindia. Meci bramburit, în care cele două adversare au cam tras targa pe uscat, căutând mai mult să bușească nevinovatul balon, fără să încerce să joace câte ceva. Drăguții de fotbaliști se întreceau care mai de care să dea mingea cât mai sus și mai departe, în timp ce antrenorii lor răgușiseră de cât țipau la ei, în tentativa de a le corecta cumva atitudinea din teren. Dar „interpreții” „dansau” numai după capul lor, de parcă se aflau la o chermeză în care, de prea multă gălăgie, orchestra nu se mai aude! Până la urmă, toată suflarea, redusă la cele două loturi cu amploaiții lor și câțiva porumbei lihniți de foame care ciuguleau cojile semințelor consumate de plictisiții medici ai (non)combatantelor, a crezut, după aspectul jocului, că tabela va îngheța la un scor nul. Numai că, în tot haosul ăla, în minutul 53, târgovișteanul Neguț, păcălindu-i pe adormiții Ștefănescu și Mitrea, a marcat golul ce le-a adus dâmbovițenilor trei puncte!
*Al doilea meci al zilei s-a disputat la Ovidiu, între Viitorul și cei de la Clinceni. S-a jucat tare de la început, elevii lui Rednic infiltrându-se printre tranșeele adversarilor, dar fără a reuși să înscrie. După un timp, văzând ei, elevii lui Poenaru, că nu-i a bună, s-au trezit din mahmureală și au început să-i hărțuiască pe alde Boboc. Și această schimbare de… macaz le-a adus în minutul 42 satisfacția înscrierii golului de către Andronic. În partea a doua s-a practicat un fotbal de maidan, în care toți se îmbulzeau, precum la pârtiile de schi, fără nicio perspectivă.
Ilfovenii s-au retras după metereze, dorind să-și păstreze zestrea de un gol, dar, ca un făcut, în minutul 92 brunetul congolez Tsoumou, nepăzit de cine trebuia, a trimis mingea în plasa lui Vâlceanu, egalând (1-1), spre disperarea lui Ilie Poenaru. La meciul cu pricina l-am văzut pe arbitrul Marian Barbu, venit tocmai de la Făgăraș să conducă partida, cum nu a acordat, în favoarea oaspeților, un fault clar în careu, atunci când portarul constănțean Cojocaru, în minutul 82, s-a suit în spinarea lui Chunchukov, ca la jocul lapte gros, practicat de elevi în recreații pe vremea când lecțiile se țineau la școală, nu pe tablete și alte… bazaconii cu sau fără fir! Cât despre arbitraj, vai de el! De altfel, atâta vreme cât arbitrajul românesc este condus de un grec sadea, Kyros Vassaras, care stă tot timpul pe la el pe-acasă și nu știe o boabă românește, nu poate fi altfel! Oare, în țara asta nu se află niciun român în stare să conducă onorabil Comisia Centrală a Arbitrilor? Până și aici ne vindem altora?! *Sâmbătă, la vremea prânzului, în Bănie sosiră pentru o luptă scurtă strănepoții lui Ștefan cel Mare. După un joc nu prea lăudabil, Universitatea a câștigat cu scorul de 1-0, prin golul înscris, în minutul 43, de puștiul Baiaram, care se dovedește,
