După 1990 Ion Iliescu, criminalul de la revoluție, a dus o campanie continuă pentru denigrarea regimului comunist. Logica sa era simplă: ca românii să accepte ușor noua realitate trebuiau să se dezică de cea veche. Unii dintre noi chiar am ajuns să credem și să spunem că era cel mai mare rău regim de pe pământ. Nu era așa.
Dar realitatea este alta: Iliescu a vrut să își distrugă rivalul.
Când se compară PIB-ul de acum cu cel din 1990 se uită câteva aspecte: (1) inflația adunată anual duce la o valoare de echivalare de x 15, ori de aici rezultă că era mai bine atunci ; (2) PIB-ul de atunci a fost construit pe producție, cel de astăzi este bazat pe consum, împrumuturi și inflație.
De asemenea putem vedea ce se întâmplă În China. La momentul 1990 era mult sub România, astăzi este mult peste, modelul de dezvoltare fiind cel comunist lansat de Ceaușescu. În realitate nu este vorba despre comunism ci despre dezvoltarea unei economii naționale sub forma unei corporații care să poată fi competitivă la nivel mondial.
China este astăzi o putere a lumii, noi nu mai reprezentăm nimic. Deci ideea că trăim mai bine nu vine din evenimentul de la revoluție ci din faptul că bunăstarea a crescut peste tot în lumea.
Nu putem crede că România ar fi rămas în loc, cine compară realitatea de astăzi cu cea de atunci nu înțelege evoluția lumii.
Nu conta dacă pica comunismul sau nu, tehnologia a făcut ca timpurile să se modifice, să existe altă abordare. Este o minciună că am fi fost un fel de Coreea de Nord. ROMÂNIA era în 1990 deschisă către economia mondială, firmele românești lucrau în toată lumea, navele românești, sute, fugeau pe mările lumii. Specialiștii din România aveau libertate.
Priviți capitala Chinei și priviți Bucureștiul. Nici nu avem ce compara. Noi am rămas blocați în timp, China , comunistă, s-a dus ca o rachetă.
