În anul revoluționar 1848 revoluțiile române aveau să fie înfrânte de către marile puterii iar liderii erau fie marginalizați, izolați, fie au fost obligați să plece în pribegie.
Părea atunci că poporul român a rămas fără șansă, că totul a fost în zadar, că nu s-a reușit nimic.
Cu toate acestea revoluțiile de la 1848 s-au dovedit doar o etapă în procesul istoric de formare a statului român modern. Acestea au adus noi idei în societate și un curent de modernitate.
Actorii din 1848 au fost aceeași și din 1859, ei nu și-au abadonat niciodată planurile, au luptat și au stăruit până la capăt și asta demonstrează că în momentele grele nu trebuie niciodată să ne pierdem speranța.
Nici astăzi românii nu trebuie să își piardă speranța.
Între 1853 și 1856 estul Europei a fost cuprins de un cumplit război. Pe de o parte era imperiul țarist, pe de cealaltă parte era o alianță conjuncturală formată din imperiul otoman, imperiul francez, regatul sardiniei și imperiul britanic. Conflictul a început prin ocuparea principatelor române de către imperiul rus însă în cele din urmă armata a fost nevoit să se retragă și bătăliile s-au dus cu precădere în peninsula crimeea.
Au fost momente foarte grele iar poporul român a fost supus unei cumplite ocupații dar și a unui groaznic război: marile puteri se băteau pe pământul locuit de români.
În cele din urmă puterile europene au devenit conștiente că în estul Europei este nevoie de un stat care să poată facă față ofensivei rusești spre vestul continentului. Atunci s-a luat decizia de a se permite românilor să își aleagă singuri domnitorii. Nu exista nici o interdicție cu privire la calitatea acestuia așa că elita intelectuală românească s-a folosit de acest lucru.
Pe 5 ianuarie 1859 Alexandru Ioan Cuza este ales domnitor în Moldova, la Iași. Câteva zile mai târziu, sub presiunea poporului român, adunarea din Țara Românească decidea să facă același lucru.
Așa se face că la acel moment țările românești aveau același domnitor care a început un amplu proces de unificare și de fundamentare a unui stat românesc.
Marile puteri precum imperiul rus, imperiul otoman și imperiul țarist se opuneau acestui lucru. Acestea aveau graniță directă și interese ca să nu existe un stat românesc locuit majoritar de către români. Cu toate acestea și cu ajutorul Marii Britanii și a Imperiului Francez, Alexandru Ioan Cuza a reușit să impună voința poporului român.
A început apoi un proces amplu de creare a instituțiilor și pârghiilor economice necesare pentru ca statul să existe dar să și dăinuie.
