Promovat intens ca un campion al eficienței, Ilie Bolojan a anunțat cu tam-tam desființarea a 147 de posturi din Senat, într-un gest de „reformă” care urma să aducă o economie anuală de 17,5 milioane de lei. Însă, la o privire atentă, aproape jumătate dintre posturile „desființate” erau fie vacante, fie au fost transferate în alte instituții publice. Cu alte cuvinte, doar s-a mutat factura de la un birou bugetar la altul.
Potrivit datelor oficiale furnizate presei:
- 45 de angajați au fost mutați la alte instituții de stat, rămânând astfel tot în plată publică;
- 27 de posturi erau oricum vacante;
- Doar 58 de angajați au părăsit efectiv sistemul în urma notificărilor de preaviz.
Așadar, aproape 49% dintre posturile „tăiate” nu aduc nicio economie reală pentru bugetul de stat – banii continuă să curgă, doar că pe alte coduri de cheltuieli.
Fără a preciza unde exact s-au dus cei 45 de angajați, surse din instituție indică spre ANAF sau AEP – adică tot în zona unde bugetul e veșnic generos cu sine.
Aceasta nu este prima operațiune de PR a lui Bolojan. În 2020, a anunțat o restructurare similară la Consiliul Județean Bihor, dar fără o evaluare ulterioară serioasă a impactului. Acum, în Senat, a anunțat că va economisi „cât pentru un pasaj în București”. Poate că da – dacă acel pasaj nu se construiește, dar banii se evaporă sub alt nume.
Mai grav, în alte instituții – precum ANCOM – campaniile de „austeritate” s-au tradus în prime mai mari și salarii crescute pentru aceiași angajați.
Ce ne arată aceste pseudo-reforme? Că în România nu se taie cu adevărat niciodată din birocrație, ci doar se cosmetizează. Funcțiile se mută, salariile rămân, iar publicul e invitat să aplaude.
