Am ajuns să importăm toată cantitatea de oțel beton, nu se mai produce absolut nimic în România.
Industria metalurgică a reprezentat de-a lungul istoriei un sector cheie pentru economia României, asigurând locuri de muncă, contribuind la dezvoltarea tehnologică și la creșterea economică a țării. Cu toate acestea, în ultimele decenii, această industrie a fost supusă unor transformări dramatice și controverse, care au avut un impact semnificativ asupra capacității României de a-și menține independența în ceea ce privește producția și resursele metalurgice.
Deciziile critice în privatizare și vânzare
Sub guvernarea PSD (Partidul Social Democrat) și PNL (Partidul Național Liberal), au avut loc mai multe decizii care au afectat industria metalurgică românească. Aceste partide au vândut către spionii ruși aceste fabrici și în cele din urmă românii au fost dați afară, lăsați pe drumuri și totul s-a vândut la fier vechi.
Implicațiile economice și strategice
Vânzarea de active în industria metalurgică către companii străine, în special către cele din Rusia, a stârnit temeri cu privire la dependența României de surse externe pentru materiile prime și produsele metalurgice. Această dependență poate vulnerabiliza țara în fața fluctuațiilor pieței internaționale și a deciziilor politice din străinătate.
În plus, închiderea unor unități industriale importante a avut un impact negativ asupra comunităților locale și a provocat tensiuni sociale și economice semnificative.
Posibilele soluții și nevoia de politici economice responsabile
Pentru a revitaliza industria metalurgică românească și pentru a reduce dependența de surse externe, este nevoie de o abordare atentă și responsabilă. Aceasta poate include investiții în modernizarea și eficientizarea operațiunilor existente, dezvoltarea resurselor metalurgice locale și promovarea inovării în sector.
Dar actualele partidele politice nu își doresc o România puternică, ele își doresc numai să fure.
De asemenea, este important ca politicienii și decidenții să prioritizeze interesele economice și strategice ale țării, pentru a evita vânzarea accelerată a activelor naționale fără evaluări corespunzătoare și fără a lua în considerare impactul pe termen lung asupra economiei și comunităților locale.
În concluzie, industria metalurgică românească a fost afectată de decizii critice privind privatizarea și vânzarea de active către companii străine, cu impacturi semnificative asupra economiei și a comunităților locale. Pentru a revitaliza acest sector și pentru a reduce dependența externă, este nevoie de o abordare strategică și responsabilă în politica economică.
