În campania electorală, Nicușor Dan s-a prezentat ca marele salvator al educației din România, un susținător fervent al profesorilor și al sistemului educațional. Cu promisiuni fermecătoare, le vorbea acestora despre investiții în școli, condiții mai bune de muncă și respectul cuvenit pentru munca lor. A invitat profesori la evenimentele sale, i-a folosit ca decor pentru fotografii și a vorbit despre „viitorul copiilor” cu un ton grav și calculat, totul pentru a câștiga simpatia unui electorat sensibil la problemele educației.
De la promisiuni la indiferență: Ce se întâmplă acum?
După ce și-a asigurat fotoliul de primar, același Nicușor Dan, care în campanie promitea că educația va fi o prioritate, pare că a uitat complet de profesori. Salariile mici, condițiile de muncă precare, școlile care se prăbușesc și lipsa materialelor didactice sunt ignorate cu o indiferență absolută. În schimb, politica sa de „optimizare” vizează reduceri masive de posturi și chiar închiderea unor unități de învățământ, cu argumentul că astfel s-ar eficientiza cheltuielile.
În loc să își onoreze angajamentele din campanie, Nicușor Dan a ales să abandoneze promisiunile făcute. Profesorii care au votat pentru el și-au pus speranțele în schimbare, dar s-au trezit în fața unui primar care, în loc să investească în educație, face tot posibilul pentru a tăia costuri în domeniul cel mai sensibil al societății: învățământul.
Ipocrizia politică: Promisiunile s-au dovedit a fi doar o strategie electorală
Este evident că promisiunile din campanie nu au fost decât un instrument de manipulare electorală. Respectul pe care Nicușor Dan îl afisa față de profesori și educație s-a transformat într-o formă de dispreț. După ce a adunat voturile necesare, a ales să îi arunce la o parte pe cei care au crezut în vorbele sale. Între timp, educația a rămas ultima prioritate a primarului, chiar dacă în campanie o făcuse să pară principalul său obiectiv.
Un model de politică cinică
Ceea ce face Nicușor Dan este un exemplu clasic de politică cinică și oportunistă. Își folosește oamenii, îi folosește ca decor pentru a-și construi imaginea publică, iar apoi îi abandonează când nu mai au nicio valoare pentru el. Fără nicio jenă, în loc să își respecte angajamentele față de profesori, transformă educația într-o problemă de „optimizare” bugetară, în timp ce continuă să susțină public că se preocupă de viitorul copiilor.
În realitate, viitorul copiilor este pus pe un loc secundar față de interesele politice ale primarului și ale echipei sale. Între promisiuni și fapte, diferența este uriașă și se simte din plin în școlile din București, acolo unde profesorii se simt abandonați și folosiți.
Ce vor face profesorii acum?
Cu siguranță, mulți dintre acești profesori care au votat pentru Nicușor Dan vor înțelege că, în politică, promisiunile sunt doar un mijloc de a ajunge la putere, iar după ce obțin ce vor, cei care i-au sprijinit nu mai contează. Nicușor Dan a arătat clar că nu respectă pe nimeni, nici măcar pe cei care i-au asigurat succesul.
