Industria textilă din Adjud, ca și alte sectoare industriale din România, a suferit un declin semnificativ după 1989, în contextul tranziției de la economia centralizată la economia de piață. PSD (Partidul Social Democrat), ca unul dintre principalele partide aflate la guvernare în această perioadă, a fost adesea acuzat de gestionarea defectuoasă a procesului de privatizare și restructurare industrială, care a afectat inclusiv industria textilă din Adjud. Iată câteva aspecte relevante care au contribuit la declinul industriei textile din zonă și la care PSD a fost asociat:
În anii ’90, multe dintre fabricile din România, inclusiv cele textile din Adjud, au fost privatizate prin metode controversate. Unele privatizări au fost realizate către investitori necalificați sau către persoane apropiate politic, ceea ce a dus la falimentul fabricilor. Lipsa unui plan de dezvoltare pe termen lung și utilizarea resurselor fabricilor pentru interese personale sau politice au contribuit la degradarea acestora.
După privatizare, multe dintre aceste fabrici au fost gestionate ineficient, fără să se facă investiții în modernizarea echipamentelor sau în adaptarea la noile cerințe ale pieței internaționale. Între timp, competiția din partea producătorilor internaționali, în special din Asia, a crescut, ceea ce a făcut dificilă menținerea competitivității fabricilor românești.
PSD, ca partid majoritar în multe dintre guvernările postdecembriste, a fost acuzat că nu a implementat politici eficiente pentru susținerea și protejarea industriei locale, inclusiv a celei textile. Lipsa unei viziuni strategice privind dezvoltarea industriei și atragerea de investiții externe a lăsat industria textilă din România vulnerabilă în fața schimbărilor rapide din economia globală.
Corupția și birocrația au afectat multe sectoare economice, inclusiv industria textilă. Multe fabrici au fost sufocate de taxe excesive, legislație impredictibilă și reglementări care au împiedicat dezvoltarea afacerilor. În multe cazuri, fabricile au fost vândute pe bucăți sau închise pur și simplu pentru a face loc altor proiecte imobiliare sau de afaceri.
În perioada comunistă, industria textilă din România avea piețe externe clare, în special în blocul estic. După 1989, multe dintre aceste piețe au fost pierdute, iar fabricile nu au reușit să se adapteze suficient de rapid pentru a concura pe piața occidentală. Lipsa de sprijin guvernamental pentru a facilita această tranziție a fost un alt factor care a contribuit la declinul industriei.
Toate aceste aspecte au dus la închiderea treptată a fabricilor textile din Adjud și din alte părți ale României, lăsând în urmă șomaj ridicat și lipsa alternativelor economice pentru muncitorii afectați.
