Gazetarul CTP:
Unii ar putea să creadă că un Mircea Geoană președinte, după ce a fost secretar general-adjunct al NATO, înseamnă o garanție de securitate pentru România. Subsemnatul, nu.
Legăturile cu oameni ai Kremlinului pe care iese la iveală că le are un apropiat al său, liberalul Rareș Mănescu, nu mă miră. E un prilej să îmi amintesc câte unele.
Nu știm nici astăzi de ce s-a dus de două ori Geoană, în secret și pe persoană fizică, la Moscova, în 2009. Nu știm cu cine și ce a discutat acolo. La curent era însă șeful său de campanie electorală de atunci, C. Gușă, huiduitor al NATO și UE, dughinist, putinist feroce.
Funcția la NATO a lui Geoană (obținută în mandatul „pretenarului” lui Putin, D.J. Trump!…) nu mă liniștește în legătură cu orientarea lui politică – care poate bascula pe loc.
Într-o telegramă a Ambasadei SUA la București din 2009, raportorul spune despre Geoană: „Mare experiență în politica externă, dar puțină substanță”. Englezii de la MI-6 îl califică drept „wobbly” – instabil, nu demn de încredere. Și cum să nu fie așa, când faptul că a fost propulsat rachetă în ministerul de Externe de regimul rusofonului Ion Iliescu nu l-a împiedicat să cocheteze cu PNȚCD, să-l felicite printre primii pe Emil Constantinescu pentru victoria la prezidențiale și să-i aducă mulțumiri „că a scăpat țara de cancerul Iliescu”. Pentru ca după revenirea PSD la putere, să facă din nou sluj pe lângă Ion Iliescu și Adrian Năstase.
Cea mai mare realizare a lui Geoană este pila atomică pe care a reușit s-o aibă ca să fie numit nr. 2 în NATO, în vreme ce organizația cunoștea cu siguranță aceste bube în cap ale „Prostănacului” lui Iliescu, precum și despre interlopii, infractorii internaționali, mafioții cu care s-a lipit de-a lungul timpului fostul șef PSD.
