Criza de apă lovește România: Peste 100 de localități afectate, irigațiile restricționate, iar autoritățile par luate prin surprindere
România se confruntă cu una dintre cele mai grave crize de apă din ultimele decenii. Seceta extremă, agravată de lipsa unor politici coerente de gestionare a resurselor hidrice, afectează deja peste 100 de localități, în timp ce irigațiile – vitale pentru agricultură – sunt restricționate pe mai multe râuri. Realitatea din teren este dură: râuri secate, lacuri transformate în câmpuri uscate și zeci de mii de oameni privați de un drept esențial – accesul la apă.
Râuri dispărute, fântâni secate și cisternă în loc de robinet
În județele Vaslui, Dâmbovița, Giurgiu, Gorj și Argeș, apa ajunge cu dificultate la gospodării. În 106 localități, fântânile sunt complet goale, iar în alte 23, consumul este raționalizat. În satul Garoafa din Vrancea, râul Putna – odinioară o sursă vitală – a dispărut aproape complet, lăsând în urmă o albie pietroasă lată de 300 de metri.
„Acum două luni de zile apa era din mal în mal și chiar am avut o inundație. Acum ne aflăm exact pe fundul râului Putna”, declară cu amărăciune Laurențiu Diaconu, primarul localității.
La Drăghiceni, în județul Olt, un lac cu o adâncime de zece metri a devenit o baltă de noroi. Localnicii spun că în zonele unde altădată apa ajungea la doi metri, acum se poate „juca fotbal”.
Agricultura în colaps, fermierii disperați
Porumbul, grâul și legumele – deja afectate de un sistem de irigații subdezvoltat – se usucă pe câmp. Culturile sunt compromise, iar fermierii nu mai au nicio plasă de siguranță.
„Nu știu în continuare cum ne vom mai descurca”, mărturisește fermierul Corneliu Ardeleanu.
Paradoxul este că România, țară cu potențial agricol uriaș, ajunge an de an în situații dezastruoase din lipsa unei strategii durabile în agricultură și irigații. Sistemele construite înainte de ’89 au fost lăsate în paragină, iar investițiile recente sunt fie insuficiente, fie întârziate birocratic.
Statul impotent: restricții în loc de soluții
În loc să propună soluții concrete și măsuri pe termen lung, autoritățile apelează din nou la restricții. În marile lacuri de acumulare, nivelul apei a scăzut deja la 88% și este estimat să ajungă la 83% până la sfârșitul lunii. Pe râuri precum Buzău, Barcău, dar și pe Dunăre, în zone ca Brăila, Galați sau Tulcea, au fost deja impuse restricții pentru irigații.
Mai grav, în unele sate din Alba, cisterna cu apă este cel mai așteptat vehicul. O femeie din zonă spune: „Nu am avut nici de băut, o lună nu a plouat.”
Lipsa de viziune și de investiții – adevărata cauză a crizei
Criza de apă nu este o surpriză. Ea este rezultatul direct al ignoranței și lipsei de acțiune a autorităților, care preferă campaniile de informare în locul lucrărilor concrete. În ciuda avertismentelor climatologilor și a rapoartelor internaționale, România nu are un plan real de combatere a deșertificării sau de modernizare a infrastructurii de apă.
În loc să vedem investiții masive în irigații, baraje, rezervoare și rețele de distribuție, vedem doar apeluri la „evitarea risipei”.
Cine răspunde pentru acest dezastru anunțat?
Criza apei din România nu este doar un episod trecător de secetă, ci un simptom al eșecului sistemic al statului de a proteja resursele vitale ale țării. În lipsa unor măsuri urgente și a unor investiții serioase, România riscă nu doar să-și compromită agricultura, ci și să-și pună în pericol securitatea națională și sănătatea publică.
Până atunci, milioane de români vor continua să aștepte cisternele de apă ca pe niște convoaie de ajutoare umanitare. Iar autoritățile… vor continua să se mire de ceea ce au ignorat ani la rând.
