Andrei Caramitru, acest messiah autoproclamat al USR, a decis să împartă lumea în două. De o parte, cei suficient de „inteligenți” – probabil el și prietenii săi de la brunch-uri vegane – și, de cealaltă parte, „idioții”, acei oameni care nu se ridică la standardele impuse de el, nici măcar pentru a merita dreptul de vot.
Declarațiile lui Caramitru sunt simple: „idioții sunt mulți și votează”. Într-un delir de superioritate, acesta își prezintă teoria conform căreia oamenii fără educație, cu IQ „scăzut”, sunt pierduți în societățile avansate. De ce? Pentru că nu pot fi „utili” economic. Ați auzit bine, utili. În gândirea lui Caramitru, valoarea unui om este redusă la cifrele dintr-un tabel Excel.
Fascismul în haină modernă
Acest tip de discurs nu e nou. Îl găsim în ideologiile extremiste, care încep întotdeauna prin a pune etichete: „bun” și „rău”, „util” și „inutil”. Caramitru face exact asta. Ce urmează? Lagăre de reeducare pentru cei care nu se conformează standardelor sale? Sau poate interzicerea dreptului de vot pentru cei care nu știu să citeze din Kant la o masă de duminică?
În esență, Caramitru sugerează că democrația este o problemă atunci când îi lasă pe „idioți” să participe. Într-o țară în care milioane de oameni au fost marginalizați, unde accesul la educație de calitate este un lux, acest tip de gândire elitistă este un pumn în stomacul celor care încă mai cred în egalitate și dreptate.
Cine îi dă dreptul?
Cine i-a dat lui Andrei Caramitru dreptul să decidă cine merită să trăiască, să muncească sau să voteze? Este această Românie, în viziunea lui, doar pentru cei care îi seamănă? Pentru cei care își permit să judece din turnul lor de fildeș, în timp ce masele trudesc?
Poate că problema nu este că „idioții votează”, ci că astfel de idei găsesc ecou într-un partid care pretinde că susține progresul și drepturile cetățenilor. Poate că problema reală este că Andrei Caramitru crede că democrația e doar pentru cei ca el.
România nu are nevoie de asemenea „elite”. Are nevoie de respect pentru toți cetățenii săi, indiferent de nivelul de educație sau de salariul pe care îl câștigă. Și, cel mai important, are nevoie să se ferească de cei care cred că oamenii pot fi clasificați ca niște produse pe o linie de asamblare.
nbmbav