La acest moment pe piața imobiliară din România tranzacțiile sunt aproape blocate.
În marile orașe există ofertă de locuințe însă acestea au fost realizate cu niște costuri destul de mari.
În ultimii patru ani costurile cu forța de muncă aproape s-au dublat în timp ce costurile cu materialele au crescut cu aproximativ 50%.
Astăzi prețul mediu de construire este undeva între 500 și 700 de euro pe fiecare metru pătrat.
Prețul cerut la vânzare depinde mult de zonă. Zonele bune implică costuri ridicate de achiziție ale terenurilor și timpi îndelungați de desfășurare ale investițiilor.
BNR a avut o politică clară în acest an de a bloca creditarea ieftină și a forțat băncile să facă rost de bani. Creditarea ieftină nu determină pe cei care au bani să îi economisească. La nivel global costul creditelor a crescut și el nu va mai coborâ. Politica occidentală de a scădea risipa determină și politici împotriva consumului. Ori creditele scumpe mai astâmpără din pofta de consum.
Reducerea creditării înseamnă cerere mai mică dar real vorbind oferta din România nu este deloc mare și nici scumpă. Prețurile medii în România sunt la jumătate față de occident dar costurile sunt aproximativ similare. Dacă marja de profit în România este undeva la 30%, în occident ea se apropie de 100%, mai ales dacă te muți spre Dubai, o zonă consacrată dezvoltărilor imobiliare.
Cumpărătorii speră că se va repeta situația din 2008 dar există diferențe majore. În primul rând constructorii, investitorii au foarte mulți bani și își permit să mai aștepte. În 2008 nu erau bani pe piață, acum bani există și chiar foarte mulți, investitorii stau pe milioane de euro dar și șansa de a face o pauză în locuri ale lumii unde piața este în creștere.
Pe de cealaltă parte există costurile care au crescut la nivel global și acest lucru afectează prețul. Nimeni nu este dispus să vândă sub preț, nici măcar banca.
În același timp ratele la bancă încă sunt mai mici decât chiria. Ne place sau nu costul creditului era nesimțit de mic. Chiar dacă avem impresia că plătim de două ori locuința, în realitate prețul ei peste 30 de ani este de cel puțin 2 sau 3 ori mai mare. Practic dobânda nu acoperă nici astăzi inflația reală, deci creditele chiar și astăzi sunt mici.
Este o perioadă de adaptare. Clienții se vor obișnui cu noile dobânzi și vor căuta produse la care să se încadreze.
Decizia de a lua o locuință urmărește un interes pe termen lung.
