Pentru prima dată în istoria Uniunii Europene, Comisia Europeană propune un plan coordonat care să transforme cele 27 de state membre într-un organism cu reacție rapidă în fața crizelor. Pandemii, războaie, valuri de caniculă, pene uriașe de curent sau atacuri cibernetice – toate sunt scenarii pe care Bruxelles-ul le tratează nu ca simple ipoteze, ci ca realități iminente.
Ideea este simplă: o rețea comună de stocuri esențiale – apă, alimente, medicamente, combustibil – care să poată fi accesată rapid în orice colț al continentului. În paralel, un „radar sanitar” va detecta din timp focarele infecțioase, inclusiv în aeroporturi, iar o flotă comună pentru stingerea incendiilor va înlocui logica costisitoare a echipării fiecărui stat în parte.
Europa își pune centura. Dar de ce acum?
Oficialii europeni, precum comisarul Hajda Lahbib și vicepreședintele Comisiei, Roxana Mînzatu, spun că este vorba despre prevenție, despre sentimentul de siguranță, despre întărirea rezilienței. Dar în spatele acestui discurs calm se ascunde o concluzie rece: lumea s-a schimbat ireversibil. Crizele nu mai sunt excepția, ci noua normalitate.
2.300 de oameni au murit doar în iunie în Europa din cauza caniculei. Alte zeci de mii au fost afectați de dezastre naturale, pandemii, conflicte și colapsuri temporare ale sistemelor de sănătate sau de aprovizionare. Ce ne spune Bruxelles-ul acum este clar: „următoarea criză nu e o posibilitate, e o certitudine”.
România, depozit al UE. Dar cetățeanul?
Raed Arafat a anunțat deja că România găzduiește mai multe stocuri europene: tabere de cazare, echipamente medicale, materiale chimice și nucleare, plus un elicopter pentru stingerea incendiilor, complet finanțat de Uniune.
Dar în timp ce statul român își asumă rolul logistic în această rețea europeană de urgență, cetățeanul rămâne în mare parte nepregătit. Un eurobarometru recent arată că jumătate dintre europeni nu au nici măcar un minim de stocuri pentru 72 de ore – apă, alimente, medicamente. În România, cifrele sunt probabil și mai sumbre.
Centralizare europeană vs. responsabilitate individuală
Inițiativa Comisiei Europene este fără îndoială binevenită. Dar trebuie privită și cu un ochi critic. Când Bruxelles-ul promite „airbaguri” pentru toți, există riscul ca autoritățile naționale și, mai grav, cetățenii, să lase garda jos. Să externalizăm complet responsabilitatea pregătirii pentru crize către structuri centralizate poate deveni periculos.
Mai mult, nu este clar cine va avea controlul decizional efectiv asupra acestor stocuri. Într-o situație de criză, cine va prioritiza resursele? Ce se întâmplă dacă un stat refuză să „elibereze” bunuri esențiale unui vecin aflat în dificultate? Răspunsurile lipsesc, iar în momente de urgență, ambiguitatea poate costa vieți.
Comisia Europeană ne spune că „pregătirea este cheia”. Dar realitatea este că propune un plan care funcționează doar dacă fiecare stat și fiecare cetățean își asumă rolul. Stocurile comune sunt o plasă de siguranță. Dar nu putem merge pe sârmă, bazându-ne doar pe faptul că altcineva o ține bine întinsă.
Într-o lume tot mai instabilă, securitatea nu se construiește doar cu planuri europene, ci și cu responsabilitate națională și pregătire individuală. Altfel, riscăm să ne trezim, din nou, în mijlocul unei crize – neprotejați, neechipați și, cel mai grav, nepregătiți.
