În inima industrială a României, pe malul Dunării, s-a ridicat odinioară un gigant al economiei naționale: Combinatul Siderurgic Galați (SIDEX). În anii săi de glorie, era nu doar cel mai mare combinat metalurgic din țară, ci și unul dintre cele mai mari din Europa de Est. Astăzi, istoria lui este o rană deschisă în memoria economică a României, simbol al privatizărilor păguboase și al subordonării intereselor naționale în fața capitalului străin.
O perlă industrială: SIDEX înainte de 1989
Fondat în 1966, SIDEX Galați a devenit rapid inima industriei grele românești. Sub regimul comunist, combinatul a beneficiat de investiții uriașe și a ajuns la o capacitate de producție de peste 8 milioane de tone de oțel pe an.
Cu peste 50.000 de angajați, SIDEX avea propriul sistem energetic, port la Dunăre, linii feroviare interne și o rețea complexă de furnale, cocserii și laminatoare. Oțelul românesc de Galați ajungea în Orientul Mijlociu, Africa, Asia și Europa Occidentală.
Era simbolul puterii industriale românești – și al unei economii capabile să se autosusțină, să exporte și să ofere zeci de mii de locuri de muncă.
Privatizarea din 2001: o tranzacție rușinoasă
În 2001, Guvernul Năstase a decis să vândă SIDEX către compania Mittal Steel (ulterior ArcelorMittal). Tranzacția a stârnit controverse imense:
- Prețul oficial de vânzare: doar 70 milioane de dolari, din care 25 milioane au fost bani efectiv plătiți.
- Diferența a fost reprezentată de preluarea datoriilor combinatului, estimate la circa 45 de milioane.
- În realitate, doar valoarea terenurilor și a infrastructurii SIDEX depășea cu mult suma plătită.
- Au fost vândute și active neincluse în evaluare: hoteluri, terenuri, infrastructură logistică.
Privatizarea s-a făcut fără licitație internațională transparentă. Nu a existat o evaluare economică realistă, iar opinia publică a fost ținută în întuneric cu privire la termenii contractului.
- Mii de muncitori au fost concediați în valuri succesive.
- Părți întregi din combinat au fost demontate și vândute la fier vechi.
- Producția a fost redusă, pentru ca noul proprietar să-și protejeze interesele globale.
- România a pierdut controlul asupra producției proprii de oțel, un sector strategic.
Profiturile realizate de noul proprietar au fost externalizate, în timp ce Galațiul s-a confruntat cu șomaj, poluare și declin economic.
O lecție despre trădare economică
Privatizarea SIDEX a fost prezentată drept „salvarea combinatului”, dar în realitate a fost una dintre cele mai păguboase tranzacții din istoria post-decembristă a României.
Nimeni nu a răspuns penal pentru această vânzare suspectă. Niciun politician nu a fost tras la răspundere pentru distrugerea unui colos industrial construit cu banii și munca a milioane de români.
SIDEX Galați a fost mai mult decât o fabrică – a fost un simbol al puterii industriale a României. Vândut pe nimic, fără viziune și fără patriotism economic, SIDEX a devenit exemplul perfect de cum se poate distruge o țară bogată din interior.
Astăzi, combinatul funcționează la o fracțiune din capacitatea sa. Din miile de angajați, au mai rămas câteva mii. Din gloria de altădată, doar amintirea. Și o lecție dureroasă despre trădare, corupție și nepăsare.
