Ce avem aici? O scenă parcă desprinsă dintr-o telenovelă politică de prost gust. Elena Lasconi, acest personaj reciclat al USR-ului, își dă mâna cu Marcel Ciolacu, omul pentru care PSD e mai mult decât un partid – e o stare de spirit. Împreună, ne livrează o operă grotescă, în care „ciuma rozalie” se îmbrățișează tandru cu „ciuma roșie.”
Lasconi, candidatul sistemului, a descoperit că morala politică e bună doar când o folosești pe post de perdea de fum. După ce ani de zile USR s-a bătut cu pumnii în piept că va schimba România, acum promite să guverneze alături de tot ce e mai toxic: PSD, PNL și UDMR. Iar cireașa de pe coliva democrației: Lasconi îl va pune pe Ciolacu premier. Da, exact pe acel Ciolacu care a demonstrat că administrația e doar o altă formă de feudă modernă.
Dincolo de această mascaradă, rămâne întrebarea: cât de naiv trebuie să fie un alegător să mai creadă în asemenea combinații letale? Georgescu, candidatul Forțelor Patriotice, poate avea defectele lui, dar măcar nu și-a vândut sufletul pentru o mână de voturi.
Ceea ce vedem acum e sfârșitul iluziei că politica mai poate fi despre oameni. E doar un târg la piața trădării, unde Lasconi și Ciolacu își dau mâna peste taraba rușinii naționale. Și când totul se va prăbuși, cum inevitabil se va întâmpla, aceiași oameni vor ieși să ne spună că „asta a fost voința poporului.” Aiurea!
