Timp de ani de zile, Partidul Social Democrat (PSD) a fost ținta principală a criticilor venite din partea președintelui Klaus Iohannis, care a lansat în spațiul public o sintagmă rămasă emblematică: „Ciuma Roșie”. Această denumire, preluată rapid de protestatari și folosită în lozinci, pancarte și discursuri politice, desemna pericolul pe care Iohannis îl vedea în modul de a guverna al PSD – un partid perceput drept corupt, retrograd și dăunător democrației.
Însă ironia istoriei recente este că „Ciuma Roșie” nu doar că a supraviețuit – dar a fost readusă în fruntea statului, sub o formă mai rafinată și, aparent, cu sprijinul celor care odinioară se declarau adversarii ei. Un exemplu ilustrativ în acest sens este Nicușor Dan, actualul primar al Capitalei, fost lider al USB și USR – partid născut tocmai din dorința de a combate vechile metehne ale sistemului politic românesc, întruchipate, în viziunea publică, de PSD.
Nicușor Dan – de la lupta cu „sistemul”, la toleranța față de el
Ajuns primar cu voturile electoratului anti-PSD, Nicușor Dan a beneficiat de sprijinul unui val de indignare civică și de promisiunea unei administrații curate, fără compromisuri și fără înțelegeri de culise. Însă, pe măsură ce anii au trecut, discursul reformator s-a diluat, iar colaborările sau tăcerile convenabile în fața unor derapaje au devenit evidente.
Mai grav, în loc să consolideze o alternativă viabilă la vechile partide, administrația Nicușor Dan a devenit pasivă – și uneori complice – cu reîntoarcerea PSD la butoanele puterii. Ce altă dovadă mai clară poate exista decât acceptarea, fără opoziție, a parteneriatului PNL–PSD la nivel național, cu susținerea tacită a celor care promiteau „fără penali” și „fără hoție”?
PSD – din nou la putere, cu imagine „spălată” și opoziție anesteziată
Așa-zisa „Ciumă Roșie” nu a fost învinsă. Dimpotrivă, și-a schimbat discursul, s-a aliat strategic cu foștii adversari și a revenit la guvernare cu o imagine mai blândă, dar cu aceleași reflexe de putere. Marcel Ciolacu este premier, miniștrii PSD ocupă poziții-cheie, iar președintele Iohannis, altădată principalul lor adversar, se află într-o cooperare instituțională perfectă.
Iar între timp, Nicușor Dan – în loc să continue lupta cu sistemul – a contribuit involuntar la resuscitarea acestuia, oferindu-i timp, spațiu și tăcere.
„Ciuma Roșie” nu a fost stârpită. A fost reciclată, coafată și reintegrată la vârful statului, cu ajutorul unei clase politice care a uitat rapid promisiunile din campanie și protestele din stradă. Iar Nicușor Dan, simbolul unei noi generații politice, riscă să rămână în istorie nu ca reformatorul sistemului, ci ca acel tehnocrat care, prin inacțiune și compromis, a făcut loc exact celor împotriva cărora lupta.
