Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU) a transmis un mesaj privitor la noua lege a drepturilor minorităților naționale.
Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU), uniune civică care reunește peste 20 de organizații nonguvernamentale pentru cultura română și organe de presă din regiunile Cernăuți, Transcarpatia, Odesa și Kiev, a apreciat într-o declarație eforturile statului de a-și moderniza legislația în domeniul protecției drepturilor minorităților naționale în contextul proceselor de apropiere de UE.
În același timp, CNRU arată că sunt încă foarte multe de făcut pentru a depăși „iluzia unor schimbări”. Potrivit declarației, legea din 8 decembrie 2023 nu stabilește în mod clar și măsură deplină drepturile garantate prin Constituție și include o serie de confuzii terminologice.
CNRU susține că Ucraina trebuie să revină la conceptul de asigurare a procesului de învățământ în școli, după cum prevăd tratatele bilaterale ucraineano-române, și nu în clase separate.
„Dispar școlile, ca instituții de învățământ, ca să rămână clasele, ca niște rămășițe ale fostelor școli. Mai pe de-a dreptul, instituția școlii în limba minoritarilor dispare. Rămân clase (paralele) cu predare în această limbă, integrate, bineînțeles, școlilor cu predare în limba ucraineană. Dar tratatul de bază dintre Ucraina și România a stabilit în mod expres existența școlilor, nu a claselor (grupelor). Iar această prevedere e un angajament internațional ferm al Ucrainei! Sperăm că acest tratat internațional în relația cu România nu este privită de Kiev ca o simplă hârtie”.
Este menționat faptul că Rada Supremă a respins proiectul de lege al guvernului ucrainean cu nr.10288, discutat cu minoritățile naționale, propunând, în locul acestuia, un alt proiect de lege, redactat și votat în pripă, fără a fi dezbătut în prealabil.
„Proiectul Radei Supreme este mult mai restrictiv decât proiectul guvernului. Iar aceasta demonstrează odată în plus că, momentan, establishmentul politic din Ucraina nu are voința necesară de a se alinia prevederilor europene, propriei Constituții și angajamentelor internaționale”, scrie CRNU.
Toate cele trei încercări din acest an, având ca obiectiv declarat “îmbunătățirea cadrului legislativ privind statutul minorităților naționale”, în fapt nu restabilesc și nici nu îmbunătățesc drepturile existente până în 2017. O asemenea abordare politică și legislativă contravine literei și spiritului actelor constitutive ale Ucrainei privind comunitățile etnice, în speță Apelului Radei Supreme a Ucrainei către toți cetățenii Ucrainei de toate naționalitățile, din 28 august 1991, Declarației drepturilor naționalităților din Ucraina, din 01 noiembrie 1991, și chiar Legii minorităților naționale din 1992.
Situația catastrofală a învățământului românesc din regiunea Odesa se explică tocmai prin deschiderea mai mult sau mai puțin forțată a claselor paralele cu limba ucraineană de predare care, încet-încet, le-au „înghițit” pe cele românești, astăzi având aici doar o singură școală cu limba de predare română din cele 21 care funcționau la momentul destrămării URSS. Total nelegale și abuzive au fost ordinele directorilor din patru școli „moldovenești” din fostul raion Reni (Satu Nou, Frecăței, Anadol și Cartal) din totalul de cinci, care, între anii 2020-2022, au dispus extinderea listei materiilor cu predare în limba de stat, la indicații venite de sus, iar acum sunt în faza finală de ucrainizare.
Noua lege nu reglementează libera utilizare a simbolurilor naționale. De asemenea, n-a stabilit modul de folosire a limbilor minoritare în administrație și justiție, modul de reprezentare a minorităților, lăsându-se loc liber arbitrariului. Legea nu ia în considerare toate recomandările Comisiei de la Veneția, ignorându-se astfel opiniile forului consultativ european. Suntem astfel privați de niște drepturi pe care le-am avut deja.
Redactarea în manieră nouă, restrictivă, a vechilor prevederi, care lasă loc interpretărilor, ne întărește convingerea că noua lege nu face altceva decât să demonstreze pe cât se poate de clar adevăratele intenții ale autorităților ucrainene care, în loc să asigure un climat prietenos pentru păstrarea identității naționale a minorităților, repetă, schimbând sloganurile, aceeași veche tactică de asimilare accelerată a acestora.
Având în vedere cele de mai sus, solicităm autorităților ucrainene (Președinția, Rada Supremă, Cabinetul de Miniștri) să facă eforturile necesare pentru a aduce legislația ucraineană în concordanță deplină cu Opiniile Comisiei de la Veneția, cu prevederile Constituției și cu angajamentele internaționale ale Ucrainei, în speță cu art.13 din Tratatul din 1997 cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare între Ucraina și România, dar și cu bunul simț.
Totodată, solicităm autorităților române să persevereze în dialogul cu Ucraina pentru normalizarea situației în care se află comunitatea românească, îndeosebi educația în limba maternă la toate nivelele. Ucraina trebuie să renunțe la politicile de altădată de marginalizare a comunității românești.
Un asemenea demers e cu atât mai necesar și actual astăzi, când românii din Ucraina luptă pentru integritatea teritorială și suveranitatea Ucrainei, iar România susține necondiționat Ucraina în actualul conflict cu Federația Rusă.
În acest sens solicităm ca în preajma încheierii unui nou Protocol bilateral româno-ucrainean de colaborare în domeniul educației (ultimul fiind expirat încă din anul 2011), pentru convenirea clauzelor acestuia și a întregului text cu doleanțele și solicitările multianuale ale mediului asociativ românesc din Ucraina, inclusiv cu asociațiile pedagogice românești, să fie organizată la București o conferință consultativă tematică.
