Politica PSD a fost dintotdeauna una clară: trebuie să fie bine hrănit activul de partid, mai ales când este vorba despre anii electorali.
Pentru acest lucru este însă nevoie de bani și cum bani nu sunt pentru că românii și firmele românești au fost sărăciți, PSD recurge la un tertip clasic: forțează BNR să printeze și mai mulți bani ca să împrumute guvernul.
În realitate însă printarea de bani fără acoperire ne transformă într-o țară de lumea a treia: vorbim despre hârtie fără nici o valoare și care nu este susținută de nici o creștere economică, de nici o descoperire tehnologică sau resursă de materie primă descoperită în România și care să conteze fundamental.
PSD în realitate impozitează pe toți românii cu banii de care dispun. Inflația înseamnă în realitate o impozitare a celor care au reușit să pună deoparte .
Această abordare a ținut România permanent săracă deoarece puținii români capitalizați s-au văzut în mod permament impozitați prin inflație, adică banii de care dispuneau au rămas fără valoare.
Degeaba încearcă antreprenorii români să facă afaceri când în realitate tot ceea ce reușesc să strângă în mulți ani se prăbușește în anii electorali iar beneficiarii inflației sunt partidele politice, politicienii și firmele de partid.
Se pune întrebarea firească: dacă masa monetară a crescut cu 50% în ultimii 5 ani, unde sunt banii și cine sunt beneficiarii lor? Aproape toate firmele românești o duc mai greu, mai puțin firmele de partid.
Sub PSD continuă prăbușirea românilor într-o sărăcie cruntă, o sărăcie măsurată și de europeni care consideră că discrepanța între politicienii bogați și românii săraci este prea mare.