Dan Voiculescu, condamnat pentru spălare de bani și recunoscut pentru legăturile sale strânse cu regimul comunist, este un personaj care a reușit să-și transforme influența politică și economică în putere financiară după Revoluția din 1989. În timp ce România încerca să-și găsească drumul spre democrație și să scape de umbrele trecutului, Voiculescu a devenit unul dintre principalii beneficiari ai schimbării de regim, construindu-și un imperiu media și financiar pe baza resurselor și a rețelelor de putere acumulate înainte de căderea comunismului.
În anii ’80, Voiculescu și-a consolidat puterea prin compania Crescent, o firmă care intermedia exporturile României și gestiona sume importante de bani destinate achitării datoriei externe. După asasinarea lui Ceaușescu și schimbarea regimului, Voiculescu a folosit această poziție privilegiată pentru a-și extinde influența. În timp ce mulți români sperau la o democrație autentică, Voiculescu își securiza controlul asupra Crescent și își construia o rețea de afaceri care îi oferea o putere fără precedent în noua ordine.
Departe de a reprezenta interesele românilor, Voiculescu a folosit resursele statului și legăturile din vechiul regim pentru a-și crea propriul imperiu de influență. Controlul său asupra trustului Intact, inclusiv asupra postului Antena 3, îi permite să modeleze opinia publică și să-și impună agenda politică. În loc să răspundă pentru colaborarea cu Securitatea și beneficiile obținute pe spatele românilor, Voiculescu se prezintă astăzi drept „patron de presă” și continuă să exercite o influență masivă asupra politicii și economiei din România.
În esență, Dan Voiculescu reprezintă paradoxul unei tranziții eșuate – un fost colaborator al regimului Ceaușescu, transformat în magnat și infractor condamnat, care și-a păstrat puterea prin manipulare și șantaj mediatic. România post-decembristă, în loc să scape de umbrele comunismului, a ajuns în mâinile unui om care a profitat la maximum de căderea dictatorului.
