Un șef de la Avocatul Poporului ia 2.500 lei doar sporul de praf, iar salariul ajunge la 15.000 de lei, la care se adaugă 2 vouchere. Asta, în condițiile în care guvernul a decretat austeritate în sectorul bugetar.
Sporul de praf și aroganța de stat: când birocrația trăiește mai bine decât economia reală
În România, absurdul birocratic a devenit politică publică. În timp ce guvernele se întrec în anunțuri privind austeritatea, reducerea deficitului și plafonarea cheltuielilor, milioane de lei continuă să se scurgă lunar printr-un sistem de sporuri aberante, fără nicio legătură cu performanța, eficiența sau realitatea muncii prestate.
Cel mai recent exemplu: un șef de la Avocatul Poporului primește lunar 2.500 de lei „spor de praf”, pentru riscuri precum lumina slabă din birou, imprimanta de pe birou și radiațiile de la monitor. Asta, pe lângă un salariu de bază de 15.000 de lei, vouchere de vacanță, de masă și probabil și alte bonusuri discrete. Între timp, guvernul vorbește despre plafonarea acestor sporuri la 1.500 lei. Doar că… directorul rămâne singurul afectat. Restul sistemului e „sigilat”.
Statul român recompensează imaginația, nu munca
„Condiții vătămătoare” a devenit pretextul perfect pentru a transforma biroul de lux într-un minierat ficțional. Liftierii, secretarele, directorii, consilierii, cofetarii de la Parlament și funcționarii de la SGG – toți primesc între 600 și 3.000 de lei sporuri pentru „muncă grea”, „condiții periculoase”, „radiații”, „stres” sau chiar pentru… simpla prezență la locul de muncă.
Realitatea e halucinantă: în plină criză fiscală, în care statul se împrumută zilnic ca să plătească salariile, peste un milion de bugetari primesc sporuri care însumează miliarde de lei anual, în timp ce antreprenorii privați închid firmele din lipsă de predictibilitate, iar românii obișnuiți sunt împinși să plătească taxe tot mai mari pentru „gaura” făcută de alții.
Noua lege a salarizării: reformă doar pe hârtie
Ministrul Muncii anunță că „niciun salariu nu va depăși salariul președintelui” și că „sporurile vor fi limitate la maximum 20%”. Dar până atunci, se poartă consultări cu toți beneficiarii sistemului: de la Avocatul Poporului la CNA, de la Curtea de Conturi la ANRE – toți vin cu pretenții, iar niciunul nu vine cu soluții reale de restructurare.
Iar atunci când premierul Ciolacu spune că „nu e normal ca simpla prezență la serviciu să genereze sporuri de zeci de mii de lei”, uită că exact guvernele PSD-PNL au menținut și extins această practică.
România bugetară e un stat paralel
România bugetară a devenit un sistem autonom, autosuficient și complet rupt de România reală. Este statul în care voucherele de vacanță sunt sacrosancte, sporurile sunt mai sigure decât salariul de bază, iar reforma este un cuvânt pe care-l rostești doar când ești în opoziție. Cei care muncesc cu adevărat în condiții grele – în spitale, școli sau pe șantiere – sunt puși pe lista de așteptare. În schimb, liftierii Parlamentului își numără lunar sporurile.
Atât timp cât statul își răsplătește ficțiunea mai bine decât performanța, niciun deficit nu va fi suficient de mare pentru a trezi elitele din visul lor birocratic.
