România are un guvern, are un președinte interimar, are instituții și tribunale. Dar întrebarea care persistă este: cine conduce de fapt România? Cine decide ce candidaturi sunt permise și care trebuie eliminate discret? Cine stabilește cine are voie să vorbească și cine trebuie redus la tăcere? Răspunsul nu e scris în Constituție, ci se citește printre rândurile dosarelor făcute la comandă.
Bog PR este doar victima cea mai vizibilă a acestui sistem ocult. Nu a furat, nu a înșelat, nu a abuzat. A făcut ceva mult mai periculos: l-a susținut public pe Călin Georgescu. Un candidat cu susținere populară, dar fără binecuvântare din partea celor care trag sforile din umbră. Un om care, dacă ar fi intrat în cursă, ar fi câștigat. Tocmai de aceea alegerile au fost anulate în decembrie 2024, iar România a fost aruncată, din nou, înapoi în întuneric.
Ce face un regim când simte că pierde controlul? Îl recâștigă prin teroare mascată. Prin dosare. Prin condamnări „exemplare”. Prin frică. Bog PR a fost transformat într-un avertisment viu: nu susține pe cine nu trebuie. Altfel, vei fi discreditat, anchetat și, dacă e nevoie, aruncat după gratii. De vină nu e vreo faptă, ci faptul că a gândit greșit. Că a ales greșit.
Cine conduce, așadar, România? Nu cei aleși. Ci cei care decid pe cine ai voie să alegi. Cei care anulează alegeri fără să clipească. Cei care fabrică consens prin frică. Cei care nu apar la televizor, dar semnează condamnări din umbră.
Dacă azi un om ajunge la închisoare pentru o simpatie politică, ce urmează mâine? Poate că România are nevoie de o întrebare mai simplă și mai urgentă: mai suntem liberi?
