Într-o țară în care mii de kilometri de cale ferată sunt practic impracticabili, trenurile se târăsc cu viteze de epocă, iar navetiștii îndură condiții umilitoare, conducerea CFR Călători se răsfață cu indemnizații lunare de peste 6.000 de euro. Asta în timp ce compania avertizează public că riscă suspendarea circulației feroviare din lipsă de bani.
România trăiește încă un paradox marca administrația de stat: pentru directori sunt bani, pentru muncitori – nu. Șapte membri ai Consiliului de Administrație, plus directorul general și cel financiar, și-au majorat discret indemnizațiile la 32.000 de lei pe lună fiecare, în plină criză financiară internă a companiei.
Recompense pe pierderi: unde nu-i performanță, e plată dublă
„Nu este rezonabil să ceri mai mulți bani de la stat, în timp ce îți mărești salariul personal la 6.000 de euro”, avertizează Mihai Barbu, președintele Autorității pentru Reformă Feroviară (ARF). Și are dreptate. La final de 2024, CFR Călători a încasat 2,13 miliarde de lei în compensații de la stat, dublu față de suma planificată inițial.
În realitate, compania de stat a ajuns să „compenseze” din bani publici și rute profitabile – precum București–Constanța sau București–Brașov – care, în orice economie de piață funcțională, ar trebui să se autofinanțeze. Dar la noi, performanța este o noțiune străină, iar eficiența – un concept periculos pentru cei de la vârf.
Muncitorii primesc resturi, managerii se îndestulează
Cifrele sunt revoltătoare. În timp ce operatorii privați parcurg 17 milioane km cu 1.560 de angajați, CFR Călători consumă de șase ori mai mult personal pentru o activitate doar de trei ori mai mare. 10.500 de angajați, dar fără salarii decente, fără investiții în formare, fără stimulente reale pentru performanță.
Totul în timp ce se clamează „lipsa resurselor” și se cere ajutor de urgență de la Guvern.
Căi ferate de secol XIX, trenuri fără grafic de livrare
Și dacă problema banilor ar fi ignorată, cea a infrastructurii nu mai poate fi trecută sub tăcere. România continuă să meargă cu trenul ca în vremea lui Carol I: 40 km/h în multe zone ale țării, din cauza liniilor nereabilitate. Chiar și noile garnituri comandate de la Alstom vin fără grafic de livrare clar.
Modernizarea trenurilor nu valorează nimic dacă șinele sunt praf. Ne împrumutăm pentru vagoane, dar mergem cu ele în ritm de bicicletă.
CFR-ul de azi: stat în stat, fără răspundere
Ce se întâmplă la CFR Călători este simptomul unei maladii generalizate a administrației românești: capturarea instituțiilor publice de către o elită birocratică de nepedepsit, care se premiază indiferent de rezultate. Nimeni nu întreabă ce livrează un director cu 6.000 de euro salariu. Nimeni nu leagă salariul de performanță. Totul se petrece în spatele ușilor închise, la adăpostul complicității politice.
Trenuri lente, șefi rapizi la plată
În România, se poate. Să circuli cu trenul ca în Evul Mediu, dar să plătești conducerea CFR Călători ca în Elveția. În timp ce oamenii așteaptă în gări murdare, trenuri întârziate și bilete scumpe, directorii numiți politic încasează zeci de mii de lei, cu zero presiune pentru reformă.
Cine va răspunde pentru asta? Răspunsul e același de 30 de ani: nimeni.
