La începutul anilor ’90, România avea o comoară strategică pe malul Dunării: centrala nucleară de la Cernavodă, un proiect ambițios gândit cu cinci reactoare. După Revoluție, moștenisem o infrastructură unică în Europa de Est. Reactoarele 3, 4 și 5 aveau deja structurile parțial ridicate.
Dar în loc să terminăm ceea ce începuserăm, am început să distrugem. Sistematic.
Ce s-a întâmplat cu Cernavodă? Simplu: au furat
Guvernele post-decembriste au transformat centrala într-un tun etern. S-au semnat parteneriate cu canadieni, chinezi, americani. S-au încasat milioane pe consultanțe, evaluări, reevaluări, comisii și comitete. Nimeni n-a pus o țeavă. Nicio cărămidă.
Au abandonat totul la fiecare schimbare de guvern. De ce să finalizezi un proiect, când poți trage ani în șir de pe urma lui fără să faci nimic?
Din independență energetică – înapoi la importuri
Astăzi, România importă energie, deși are la Cernavodă două reactoare ridicate în proporție de peste 50%. Cu patru reactoare funcționale, am fi avut surplus de energie. Am fi fost exportatori. Lideri regionali.
Dar finalizarea nu aduce comisioane. Nu mai e loc de licitații trucate, contracte de „monitorizare”, „optimizare” și „strategie” pe bani grei. Iar asta nu convine nimănui din sistem.
Minciuna continuă. Fiecare guvern vine cu „o nouă strategie”
De 30 de ani, toate partidele au avut ocazia să finalizeze Cernavodă. Niciunul n-a vrut cu adevărat. Toți s-au plimbat prin birouri, au semnat protocoale, au zâmbit la fotografii cu investitori care n-au construit nimic.
În realitate, nimeni nu și-a dorit să funcționeze. Munca serioasă nu generează șpăgi.
Cernavodă – simbolul rușinii energetice românești
Ce e mai grav? Că nici măcar nu mai e un subiect de interes național. Politicienii tac. Presa e plătită să ignore. Iar românii plătesc facturi umflate de incompetență și corupție.
Cernavodă putea fi o bijuterie energetică. A devenit o rană strategică, un monument al eșecului politic.
Au avut tot. Și au distrus tot
România avea o șansă istorică. Hidrocentrale, gaze naturale, potențial nuclear – totul la îndemână. Dar când clientela de partid devine prioritate, țara se prăbușește.
Cernavodă nu este doar un proiect abandonat. Este dovada că România este sabotată din interior. Și că, în fața interesului național, clasa politică alege mereu: să fure.
