Implicarea Rusiei în alegerile din România: multe vorbe, nicio probă. CSAT confirmă vidul de dovezi
De la amenințări vagi la tăceri instituționale – când securitatea națională devine paravan pentru lipsa de transparență și responsabilitate politică
La aproape un an de la scandalul uriaș privind presupusa implicare a Rusiei în alegerile prezidențiale din România, autoritățile încă nu au prezentat nicio dovadă clară, concretă și verificabilă. În ciuda declarațiilor tranșante ale fostului președinte Klaus Iohannis, în ciuda aluziilor grave din partea CSAT și a intervenției Curții Constituționale, totul rămâne, oficial, în zona suspiciunilor, a analogiilor și a interpretărilor.
Conform unei surse oficiale citate de mai mulți jurnaliști, participanții la ședința CSAT din 30 iunie 2025 nu au primit nicio informație nouă care să probeze fără echivoc implicarea Rusiei. În termeni clari: statul român nu are, în prezent, dovezi certe că Rusia a intervenit direct în alegerile din decembrie 2024.
„Suntem siguri, dar n-avem dovada” – noua doctrină a CSAT?
Această formulare absurdă – „suntem siguri, prin analogie, dar nu avem dovezi” – definește perfect modul în care funcționează aparatul securitar și politic al României. Se sugerează, se insinuează, se face atmosferă – dar nu se livrează nimic concret. Or, când e vorba de o acuzație atât de gravă precum ingerința unui stat străin în procesul electoral, asemenea practici nu doar că sunt inacceptabile, ci pot deveni periculoase pentru însăși democrația pe care pretind că o apără.
În realitate, autoritatea electorală, serviciile secrete și conducerea CSAT par incapabile sau neinteresate să ofere o imagine clară și convingătoare asupra ceea ce s-a întâmplat în toamna lui 2024.
Cine beneficiază de ambiguitate?
În decembrie 2024, fostul președinte Iohannis acuza, indirect, Rusia că a acționat prin TikTok, conturi false și atacuri cibernetice. Mai mult, spunea că doar un actor statal poate orchestrat o astfel de operațiune. Însă, documentele desecretizate prezentau indicii, nu probe – și multe semne de întrebare:
- Călin Georgescu ar fi beneficiat de promovare gratuită de milioane pe TikTok, fără campanie oficială declarată.
- Contul „bogpr”, asociat cu Bogdan Peșchir, ar fi fost canalul principal de influență.
- SRI susține că „un actor statal” ar fi fost implicat, dar fără a indica sursa precisă, metodele tehnice sau legătura directă cu statul rus.
Mai mult, Curtea Constituțională a anulat rezultatele primului tur al alegerilor prezidențiale, dar nu a menționat explicit Rusia, ci s-a referit la „nereguli, lipsa de transparență și finanțări ilegale” – lucruri grave, dar posibile și fără un plan rusesc în spate.
Nicușor Dan, prins între imagine și realitate
Actualul președinte, Nicușor Dan, a cerut constant mai multă claritate și dovezi publice. A fost, până acum, ignorat. Iar tăcerea continuă a structurilor de securitate și a noului guvern Ilie Bolojan este un semn că tema Rusiei a fost utilă politic în trecut, dar incomodă acum.
Este legitim să ne întrebăm: a fost Rusia un dușman real sau doar un dușman convenabil, folosit pentru a delegitima un candidat (Călin Georgescu) sau pentru a justifica intervenția CCR într-un proces electoral deja viciat?
„Suntem siguri, prin analogie, că Rusia a fost, dar n-avem dovada”Unde sunt dovezile?
Când vine vorba despre intervenția unui actor străin într-un proces democratic, nu este suficientă retorica. Nu sunt suficiente aluziile sau analogiile cu alte state. Este nevoie de dovezi clare, publice și verificabile.
Altfel, ne aflăm în fața unui dublu pericol: pe de o parte, vulnerabilitatea reală a procesului electoral; pe de altă parte, riscul ca instituțiile statului să abuzeze de temele de securitate pentru a controla sau manipula opinia publică.
Până la proba contrarie, implicarea Rusiei în alegerile din România rămâne un dosar deschis, dar fără conținut, întreținut politic și închis juridic.
