Confuzia pe care istoria agreată oficial o creează în rândul tinerilor elevi (şi nu numai), este aceea că Dacia, ca teritoriu istoric locuit de neamurile dacilor şi geţilor, ar fi acelaşi lucru cu Dacia Romană, provincie creată după anul 106 pe temeliile regatului lui Decebal (dar fără să cuprindă toată suprafaţa acestuia, ci doar partea sa centrală), provincie care reprezintă doar o parte din arealul locuit de strămoşii noştri daci.
Concret, Dacia Romană reprezintă doar o parte din Regatul lui Decebal, care, la rândul său, reprezintă doar o parte din Dacia istorică.
Regatul lui Decebal avea, în componenţa sa, Transilvania, Banatul, Oltenia, centrul şi sudul Moldovei. După pacea din 102, o parte dintre aceste zone, dar şi altele ce nu erau incluse în regatul lui Decebal, au fost alipite provinciei Moesia Inferior. Ne referim aici la sudul Moldovei, Muntenia, sud-estul Transilvaniei şi estul Olteniei, probabil până la Jiu. În ceea ce priveşte organizarea teritoriilor cucerite în anul 106, informaţiile care să ne ofere o imagine clară a graniţelor provinciei Dacia Traiană, aproape că lipsesc. Totuşi, potrivit lui Eutropius, lungimea hotarelor noii provincii ar fi fost de 1.478 km.
Harta Daciei într-un atlas de la 1720
O hartă aproape de realitate ar putea fi trasată luând în considerare amplasamentul castrelor de graniţă, după cum urmează: graniţa sudică era reprezentata de Dunăre, cea vestică pornea de la confluenţa Tisei cu Dunărea şi urma Tisa până la vărsarea Mureşului; la nord de Mureş, în Crişana, graniţa era amplasată la vestul Munţilor Apuseni, apoi traversa Valea Crişului Repede până la Porolissum (Moigrad), de unde limesul se îndrepta spre răsărit, traversa Someşul şi prin faţa castrelor de la Tihău, Căşeiu şi Ilişua, continua în apropierea versantele vestice ale Carpaţilor Orientali, dupa care traversa cursul superior al Mureşului, urmând linia interioară a lanţului carpatic.
La acest teritoriu ne putem referi folosind denumirea de Dacia Romană (cu unele revizuiri ale graniţelor care au intervent pe parcursul stăpânirii romane). Diferenţele dintre regatul lui Decebal şi Dacia Romană sunt evidente. La fel, dacă procedăm la o comparaţie între întinderea Daciei Romane şi teritoriul locuit de geto-daci (Dacia istorică), vom observa lesne că mare parte dintre daci au ramas în afara graniţelor romane după 106. Prin comparaţie, Dacia istorică, ca areal ocupat de neamurile geto-dace, se întindea de la Munţii Balcani (Haemus) şi Munţii Slovaciei la litoralul apusean al Mării Negre până dincolo de bazinul Tisei,
