În noaptea dintre 27 și 28 mai 1821 revoluționarul Tudor Vladimirescu avea să fie trădat de cei pe care îi condusese spre victorie și asasinat. Trupul său avea să fie aruncat într-o fântână.
Tudor Vladimirescu avea să fie arestat de eteriști, judecat pe repede înainte și condamnat formal la moarte. Pentru a nu fi eliberat de către popor acesta a fost executat imediat. În realitate nu a fost nici un proces ci doar un simulacru cu sfârșit deja știut.
Eteriștii conduși de Alexandru Ipsilanti porniseră o agitație revoluționară în toată regiunea. Scopul lor nu era însă eliberarea popoarelor de sub jugul ocupațiilor străine. Atitudinea independentă a lui Tudor Vladimirescu și dorința acestuia de îndepărat domniile fanariote nu erau deloc pe placul eteriștilor , greci în marea lor majoritate.
Tudor Vladimirescu a fost un pandur din Oltenia. Avea experiență militară și luptase în războiul ruso-turc dintre 1806-1812 și în urma cărui Moldova a pierdut jumătate sa situată la est de Prut în favoarea imperiului țarist.
Sătui de ocupațiile fanariote care sărăciseră pe români, aceștia au ieșit la oaste împotriva imperiilor care conduceau țara numai în propriul interes. Această armată a reușit să ocupe Bucureștiul pentru o anumită perioadă de timp. Dorința românilor era ca domniile fanariote numite de înalta poartă să fie oprite și să se reia ciclul domniilor stabilite de către boierii români.
Imperiul Țarist și cel Otoman amenințau cu trimiterea unor armate puternice.
Tudor Vladimirescu a fost atras într-o cursă și asasinat chiar de către cei care s-au pretins a fi aliații său: eteriștii. În conflictul dintre grec și român „Ipsilanti a fost ajutat de faptul că liderul român îi înstrăinase pe unii dintre comandanții săi atunci când executase câțiva ofițeri panduri pentru jaf”.
În cele din urmă trădătorul de Ipsilanti ajunge și el să fie arestat de către autoritățile austriece și își va petrece ultimii ani din viață în închisoare.
Însă revoluția lui Tudor Vladimirescu a tras un puternic semnal de alarmă și în anii următorii domniile fanariote avea să fie îndepărtate. Această revoluția avea să pregătească primii pași pentru ca românii să devină constienți de unitatea lor și necesitatea unui singur stat românesc în care să se adune toți românii.
Fără Tudor Vladimirescu revoluția de la 1848 și Mica Unire din 1859 nu ar fi existat.
