Cine a fost Mihai Viteazul?
Mihai Viteazul s-a născut în anul 1558. A fost domnul Țării Românești între 1593 şi 1601, iar la sfârșitul anului 1588 a devenit stolnic al curții lui Mihnea Turcitul, iar în 1593, ban al Craiovei, în timpul domniei lui Alexandru cel Rău.
În 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului și al otomanilor, Mihai Viteazul a devenit voievod al Țării Românești din 11 octombrie.
Pentru o perioadă a fost conducător de facto al celor trei mari state medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.
În 1593, Mihai a ajuns ban al Craiovei în timpul domniei lui Alexandru cel Rău. În septembrie 1593, cu ajutorul patriarhului Constantinopolului şi al otomanilor, a devenit voievod al Țării Românești, efectiv de pe 11 octombrie.
În 1593, în urma unui conflict cu domnitorul valah Alexandru cel Rău, Mihai a fugit din Transilvania și a călătorit la Constantinopol, unde, sprijinit de ambasadorul englez în capitala otomană și de o sumă consistentă, și-a cumpărat titlul de Domnitor (conducător) al Valahiei. La scurt timp după ce a devenit principe al Valahiei, Mihai și-a înscris țara în Liga Sfântă inițiată de Papa Clement al VIII-lea pentru a contracara ascensiunea Imperiului Otoman în Europa.
Astfel, pentru a împiedica ca cele două provincii să cadă sub stăpânire otomană, Mihai a mărșăluit mai întâi în Transilvania și, cu ajutorul lui Székelys, l-a învins pe Báthory în bătălia de la Șelimbăr, a intrat în Alba Iulia și în 1599 a devenit guvernator imperial, adică domnitor de facto al Transilvaniei. Apoi a invadat Moldova, a ajuns la Iași și, întrucât Movilă fugise în Polonia, a fost declarat principe al Moldovei.
Astfel, timp de cinci luni, din mai până în septembrie 1600, cele trei provincii care alcătuiesc România de astăzi, Muntenia, Moldova și Transilvania, au fost conduse tehnic de același om: Mihai Viteazul, care, într-un document din 6 iulie 1600, se numea pe sine însuși „domnitor al Valahiei și al Transilvaniei și al întregii țări a Moldovei”.
