„Apa aparține poporului român, nu corporațiilor!”
Călin Georgescu a rostit clar un adevăr pe care mulți îl evită: resursele naturale ale României aparțin românilor. Apa, hrana și energia nu trebuie să devină privilegii pentru unii și interdicții pentru ceilalți. Statul nu este stăpân peste izvoare, ci doar administrator în slujba poporului.
„Nu avem nevoie de autorizații ca să bem apă de la izvor”, a spus Georgescu – o frază simplă, dar cu greutate istorică.
Când a vorbit despre Apă – Hrană – Energie, s-au activat toți: politicieni, presă, interese ascunse
Proiectul „Apă – Hrană – Energie” a fost tratat cu ironie, dispreț și atacuri mediatice. Dar de ce? Pentru că punea sub semnul întrebării dependența totală în care a fost împinsă România. Pentru că îndrăznea să propună suveranitate în locul subordonării, echilibru în locul exploatării.
Apa – transformată în marfă, vândută cu profit, restricționată prin birocrație
Apa, darul cel mai elementar al vieții, a fost confiscată încet, dar sigur. Izvoare taxate, puțuri închise, foraje autorizate greu sau deloc. În loc să fie un drept, apa a devenit un serviciu comercializat. Și tot mai scump.
Energia – de la independență la captivitate economică
România producea energie. Avea hidrocentrale, termocentrale, know-how și resurse. Astăzi? Le-a pierdut sau le-a vândut. Controlul energetic este în mâini străine, iar românilor li se revinde energia cu tarife impuse de piețe pe care nu le pot influența. Am trecut de la producători la consumatori dependenți.
Hrana – importăm ce puteam cultiva, falimentăm ce ar fi trebuit susținut
Fermierii români sunt striviți între reglementări absurde, taxe sufocante și concurență neloială. Importăm legume din Turcia, lapte din Polonia și carne din Spania, în timp ce pământul românesc zace nelucrat sau este vândut.
Cine stăpânește apa, energia și hrana, stăpânește poporul
Dependența de resurse înseamnă dependență politică, economică și chiar spirituală.
Călin Georgescu a spus-o din timp. A fost ignorat, atacat, marginalizat. Dar azi, tot mai mulți recunosc: a avut dreptate.
Nu putem construi un viitor fără să ne revendicăm rădăcinile
Resursele naturale nu sunt bunuri de tranzacționat pe bursă. Sunt moștenirea unui popor.
Proiectul Apă – Hrană – Energie nu este un slogan. Este o viziune de reconectare a României cu ea însăși.
Despre asta e vorba.
Despre asta a fost mereu vorba.
