Călin Georgescu atrage atenția asupra faptului că modul în care societatea tratează generația vârstnică reflectă respectul față de propriile rădăcini și identitate. În opinia sa, bunicii noștri sunt depozitarii unei moșteniri culturale și morale esențiale, iar ignorarea nevoilor lor înseamnă o lipsă de respect față de noi înșine ca națiune. „Ei au clădit lumea în care trăim astăzi, iar pensiile lor trebuie să devină o prioritate absolută pentru orice guvern responsabil,” afirmă Georgescu, subliniind că o societate care își abandonează vârstnicii își pierde direcția și demnitatea.
El consideră că pensiile actuale, în multe cazuri insuficiente, sunt o dovadă a indiferenței față de sacrificiile și contribuțiile acestor oameni de-a lungul vieții. În loc să fie obligați să aleagă între medicamente și mâncare, bunicii României ar trebui să aibă parte de o bătrânețe demnă, lipsită de griji. Georgescu subliniază că investiția în bunăstarea vârstnicilor nu este doar un act de dreptate socială, ci și un mod de a întări coeziunea și solidaritatea dintre generații, valori fundamentale pentru dezvoltarea unei societăți sănătoase.
În concluzie, Călin Georgescu face un apel ferm către clasa politică să prioritizeze reforma sistemului de pensii și să aloce resursele necesare pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale vârstnicilor. „Respectul pentru bunicii noștri înseamnă mai mult decât vorbe frumoase, înseamnă acțiuni concrete,” declară el, adăugând că aceasta este o datorie morală pe care fiecare guvern ar trebui să o onoreze. Georgescu este convins că o țară care își respectă bătrânii își respectă, de fapt, viitorul.
