49 DE ORE MUNCITE ÎNTR-O ZI. RECORDUL CARE DEMASCĂ HAOSUL DIN SISTEMUL PUBLIC
Datele oficiale furnizate de Ministerul Muncii scot la iveală o situație greu de explicat: un angajat din sistemul public figurează cu 49 de ore lucrate într-o singură zi. Nu este o eroare de tastare, ci o raportare oficială, făcută publică de deputatul Octavian Oprea.
Potrivit acestuia, în evidențele statului apar bugetari care au cumulat 30, 40 sau chiar 49 de ore muncite într-o zi, pe fondul suprapunerii mai multor contracte de muncă. Situația ridică semne serioase de întrebare privind modul în care sunt raportate și plătite orele în instituțiile publice și companiile de stat.
„STAT OBEZ” ȘI MUNCĂ PE HÂRTIE
Deputatul susține că fenomenul reflectă un sistem care a tolerat ani la rând cumulul de funcții și plata unor ore imposibil de prestat fizic. În opinia sa, nu este vorba despre performanță, ci despre un mecanism care permite încasări multiple în paralel, în timp ce angajații care lucrează într-un singur loc suportă consecințele dezechilibrelor bugetare.
În acest context, parlamentarul a anunțat depunerea unei inițiative legislative care limitează durata totală a muncii în sectorul public la maximum 12 ore pe zi, indiferent de numărul contractelor cumulate.
CE SPUNE LEGEA
Potrivit art. 114 din Codul Muncii, durata maximă legală a timpului de muncă nu poate depăși 48 de ore pe săptămână, inclusiv orele suplimentare. Există însă excepții care permit depășirea acestui prag, cu condiția ca media orelor, calculată pe o perioadă de referință de până la 4 luni (extensibilă în anumite situații la 6 sau 12 luni), să nu depășească 48 de ore săptămânal.
Articolul 115 prevede că, în anumite sectoare, durata zilnică poate ajunge la 12 ore, însă aceasta trebuie urmată obligatoriu de 24 de ore de repaus.
În aceste condiții, raportarea a 49 de ore într-o singură zi nu doar că sfidează logica, ci ridică semne de întrebare privind respectarea cadrului legal și acuratețea evidențelor din sistemul public.
PROBLEMĂ DE RAPORTARE SAU ABUZ SISTEMIC?
Rămâne de clarificat dacă vorbim despre o eroare administrativă, despre cumuluri de contracte înregistrate simultan sau despre o practică tolerată care a scăpat de sub control.
Cert este că o astfel de situație alimentează percepția publică privind risipa bugetară și lipsa de control în instituțiile statului. Iar fără verificări clare și măsuri ferme, încrederea în sistem nu poate fi reconstruită.
