Ilie Bolojan vinde „tranziția”, dar nota de plată rămâne la cetățeni
Guvernul Bolojan încearcă să calmeze furia publică promițând că „nu urmează o nouă majorare” a impozitelor locale. Mesajul-cheie: 2026 este „an de tranziție”. Realitatea din teren spune însă altceva – impozite deja crescute, facilități eliminate brusc și primării care au împins taxele peste limitele minime, fără posibilitatea legală de a reveni.
Premierul admite, implicit, că povara ajustării bugetare a căzut dezechilibrat. Creșterile de impozite pe proprietate și TVA nu au fost însoțite de corecții ale „nedreptăților” din sistem – exemplul pensiilor speciale fiind invocat chiar de șeful Executivului. Rezultatul? Un vot anti-sistem puternic, ostilitate față de politicieni și o percepție larg răspândită că „nu toată lumea plătește nota de plată”.
Explicația oficială este clasică: statul a cheltuit peste posibilități, acum trebuie să strângă cureaua. Doar că „strânsul” s-a văzut mai ales la contribuabilii obișnuiți. Eliminarea scutirilor – inclusiv pentru imobile vechi sau persoane cu dizabilități – a amplificat șocul fiscal. În multe cazuri, majorarea efectivă a depășit mult procentul anunțat public, prin suprapunerea noilor grile cu dispariția facilităților.
Bolojan pasează o parte din vină către primării, care ar fi majorat peste minimul legal. Dar legislația guvernului le-a lăsat fără frână de mână: pot crește, nu pot reduce. Protestele din Covasna și Harghita sunt explicate prin excese locale și chiar insinuări geopolitice, nu prin impactul direct al taxelor. Mesajul rămâne: „nu mai puteam continua”.
Promisiunea pentru final de an – impozitare procentuală raportată la valoarea de piață – este prezentată drept stabilizare, nu o nouă creștere. Totuși, fără garanții clare și fără corecții reale în cheltuielile statului, „tranziția” riscă să fie doar un alt cuvânt pentru amânare.
Pe fondul tensiunilor din PNL și al avertismentelor privind „userizarea” partidului, premierul vorbește despre performanță și profesioniști. Dar performanța guvernării se măsoară în echitate, nu în justificări. Iar echitatea, deocamdată, lipsește din factura fiscală trimisă românilor.
