Argentina a făcut ce trebuia. A tăiat în carne vie. 50.000 de funcționari publici au fost concediați, iar aparatul bugetar a fost redus cu aproape 10%. Rezultatul? Excedent bugetar și un semnal de responsabilitate fiscală. Statul argentinian a început să respire, iar economia a fost curățată de sinecuri.
În România? Reforma promisă de Bolojan a fost o glumă proastă. Nicio restructurare reală. Niciun sistem eficientizat. În schimb, taxe mai mari pe muncă, pe pensii, pe educație. Și, mai grav, o grabă suspectă de a vinde ce a mai rămas din companiile strategice ale statului. Hidroelectrica, Transgaz, Nuclearelectrica — toate la mezat, în timp ce poporul e hrănit cu minciuni despre „modernizare”.
Bolojan e zero la reforme. Zero la curaj. Zero la patriotism economic. El și gașca lui preferă să vândă tot, doar ca să nu deranjeze un sistem public infestat de pile și privilegii. Dacă Argentina a putut, înseamnă că se poate. Dar nu cu Bolojan și ai lui.
