Premierul Ilie Bolojan le-a transmis direct minerilor de la Complexul Energetic Oltenia: contractele nu vor fi prelungite, iar compensații nu există. Peste 1.700 de oameni rămân fără loc de muncă începând din aprilie și mai 2026, fără nicio plasă de siguranță reală.
Explicația oferită este rece și birocratică: „nu permite planul” și „nu prevede legislația”. În spatele acestor formule, realitatea este simplă – statul nu oferă nimic.
Bruxelles-ul decide, România execută
Bolojan invocă angajamentele asumate în fața Comisiei Europene. Cu alte cuvinte, deciziile nu mai sunt luate în funcție de situația socială din România, ci în funcție de ce s-a semnat la Bruxelles.
Planul de restructurare și decarbonizare devine argumentul principal pentru concedieri masive. O direcție stabilită extern, aplicată intern fără adaptare reală pentru oameni.
Fără contracte, fără compensații, fără alternative
Sindicatele au cerut o soluție minimă: prelungirea contractelor pentru cei aproape 1.800 de salariați afectați. Răspunsul Guvernului: nu se poate.
Mai mult, nici măcar plăți compensatorii nu sunt luate în calcul. Oamenii sunt trimiși direct spre șomaj, fără un plan clar de reconversie sau sprijin.
„Înțeleg situația”, dar nu schimbă nimic
Premierul spune că înțelege situația socială. Dar în practică nu oferă nicio soluție concretă. Între empatie declarativă și decizie politică, diferența este clară: oamenii pleacă, sistemul rămâne.
România respectă planuri, directive și angajamente. Dar pentru cei afectați direct, rezultatul este același: pierderea locului de muncă fără sprijin real.
